Vreau F.O.R.T.

     Într-un stil mai cu răbufnire de sine, scriu:
   Plecaţi toţi cei care au scris printre clauzele din contract, „Mercenar fidel, sclav supus banului, jeg fără suflet, etc.”. Plecaţi toţi! Să rămâna doar juniorii, şi cei care suferă, dau totul şi trăiesc alb-negru.
"Eşti un idiot! O să picăm în B, atunci e mai bine?”; Da mă, e mai bine, pentru că eu iubesc, nu urmăresc un scop final în dragoste! Eu vreau să văd dăruire şi determinare, prin asta simt că trăiesc! Plecaţi toţi. Nici să vă înjur nu meritaţi! Îmi e scârbă de toţi mercenarii, politicul, blaturile, jocurile de culise din tot sportul! Mai merg la meciuri la echipa a 2-a, şi ei, se dedică până la fluierul final, mă fac să mă simt mândru! Pe ei, pe toţi, să îi vedem mereu! Mercenarilor.

     Walter, tu ai pus ”U”-iştii la cernut, ai pus sita, cerne puţin, şi apoi pleacă, rămâi, trage-i după tine, lasă-i aici, fă ce vrei, dar nu-ţi bate joc de ”U”.

     Un mic sfat: dacă eşti obsedat după bani, avere, profit, perfomanţe, pleacă la cluburi care practică acest gen de sport. Aici, la ”U”, nu-i cazul. Mergi la Arpi, mergi şi asociază-te cu cine vrei, că doar „afacerile-s, afaceri, nu?”.

     Lăsaţi-ne să ne purtăm simbolul curat, îmbibat cu oameni de caracter, şi voi plecaţi! Nu-mi pasă de mercenari, de scor, de rezultate, pur şi simplu nu-mi pasă! Înţelege, nu îmi pasă de aşa ceva!

     Mai spun o dată, „pentru că eu iubesc, nu urmăresc un scop final în dragoste!”.

     Legat de meci, pentru cei care spun că am fost umiliţă, nu asta înseamnă umilinţă pentru noi, calmaţi-vă, respiraţi, aşa, încet! Tot noi deţinem recordul la „ a umili”. Mai ştiţi când am fost mai mulţi ca voi, pe propriul vostru stadion, cu un preţ al biletului de 150 lei, iar voi aţi intrat cu bilete moca sau penibil de ieftine? Aaa, nu asta e totul, mai era ceva cu difuzoarele voastre conectate la microfon, dar tot v-am acoperit, nu? Aşa era, parcă. Sau când am fost aproximati 8.000, ţarc plus tribună, tot la voi acasă, şi aţi fost reduşi la tăcere? Nu mai zic nimic, că mă simt umilit de un rezultat de meci  ( un zâmbet mai ironic, aşa ). Repet, paragraful ăsta e pentru cei care zic că am fost umiliţi. Noi, suntem suporteri, nu jucători, deci pe noi doar alţi suporteri, ne pot umili, nu jucătorii, care sunt pe teren şi joacă un sport.

     La bine, toţi iubim, suntem prieteni şi ne bucurăm, dar la rău? Acolo doar ”U”-iştii ştiu ce fac ( secretul e F.O.R.T. , dincolo de orice; F.O.R.T. = Fidelitate Onoare Respect Tradiţie, asta pentru cei care nu-s „de pe aici, din ograda noastră” ).

     Ce nu ne omoară, ne face mai puternici!

     Încheiere, cu o întrebare retorică: Şi dacă asta nu e viaţa de ”U”-ist, care e?