Orice meci, aduce acel ceva...

     Într-un meci în care am jucat cum am jucat, Gaşca nebună a meritat un punct, astfel încât studenţii, împreună cu cei din universitate, au făcut front comun. Merită Sportul să rămână în prima ligă, pentru că ei, sunt acei jucători care joacă pe un salar mizer, dar cu dăruire şi ambiţie pentru pasiunea lor - fotbalul; pentru asta, respect. 

     Din meci, tot ce-am remarcat, aşa, mai de „Doamne-ajută” a fost:

·         -mai multă lume decât la meciul cu Pandurii

·         -licuriciul de Bornescu care se agita haotic uneori

·         -freza de asasin plătit a lui Mendy

·         -un junior strălucit, dedicat, care a pupat sigla lui “U” după golul său superb

·         -galeria care n-a tăcut o clipă, cântând chiar şi înaintea începerii partidei, amânată cu 15 minute

     Morar, dacă ar fi toţi jucătorii ca tine, să vină fugind spre galerie cu emblema Universităţii stânsă în pumn, sărutând-o, atunci, indiferent de situaţia în care ne-am afla, norii n-ar fi pe strada noastră. Cu gândul la tine fugind spre noi sărutând icoana, spun că asta vreau mereu de la un jucător care joacă la “U”, asta să radieze din ei, dăruire, sacrificiu şi determinare.