Concept personal

      Pot să spun că prin scris, pot să exprim cu exactitate ceea ce cred şi ceea ce simt cu adevărat. Cred in “U” ! Atât, în “U” ! “U”, un simbol ! Un spirit curat şi nestins, cu un mesaj şi cu o semnificaţie la fel de pură! În asta cred eu, pentru că în asta am fost învăţat să cred, doar în el! Da, în “U”! Doar în el! Şi am mai fost educat să trăiesc prin acest spirit, şi să-l duc mai departe cu mine, pentru că, nu-i aşa, noi murim, dar “U”, niciodată!  

      Mndah…vremurile trec, şi altele vin, noi murim, “U” niciodată! N-am trăit "acele" vremuri, şi nu mă simt vinovat că n-am făcut-o, pentru că nu trăiam pe atunci, pentru că nu existam nici măcar în gândul părinţilor mei, pentru că şi ei, au trăit doar o parte din istoria simbolului, dar sufletul e etern, şi m-am născut “infectat” cu “U” ! Aş fi vrut sş le trăiesc, aş fi vrut să trăiesc din 1919 până acum, şi până la infinit, dar nu s-a putut, şi nu se poate! Păcat!

      Ce este cu adevărat interesant?! Să fie oare modul în care acest spirit a rămas acelaşi încă de când a apărut? Sau, poate modul în care fiecare a invăţat să tină cu “U” ? Nu! Cel mai interesant este că o mulţime de oameni cred în “U”, şi nu pot sş schimbe asta cu absolut nimic, niciodată! ( îmi aduc aminte de un cântec “Cu “U” Cluj pană la moarte, până la moarteee….Şi după moarte, cu “U” Cluj şi după moartee, şi după moarteee ). Ciudat, e chiar ciudat!

      Dacă-mi fac arborele genealogic, sigur dau de un strămoş “U”-ist, de pe vremea lui 1919, pentru că asta nu se poate schimba, totul se transmite, e un virus, unul bun! O stare permanentă care te urmareşte peste tot, şi este cu tine mereu, indiferent de ceea ce se întamplă….doamne, chiar nu are leac, şi ce-mi place să fiu dependent! “Dependent de “U” “, ce superb sună!

      Am doar un singur gând de viitor când mă gândesc la “U”, când mă gândesc nostalgic la cum a fost, raportat la ceea ce este,  sau când mă gândesc cu tristeţe la ce va fi! Sunt foarte optimist în sinea mea, mereu, dar realismul mă apasă cam tare, uneori… Mă gândesc la ce vom transmite noi mai departe, la ce “U” vom transmite mai departe generaţiilor care vor fi! Doar la asta mă gândesc, şi vreau să transmit un “U”, aşa cum au transmis ăi alţii! Şi eu pot să o fac, sunt convins de asta, şi sunt convins că şi voi, toţi puteţi, pentru că “U” e “U”, e unul singur, acelaşi pe care toţi îl cunoaştem în sinea noastră!

      Termin de scris, prin a spune că în asta cred cu adevărat, şi mă apasă asta de mult timp, simţind nevoia să o “spun” ! Vreau să pot transmite celor ce vor fi in viitor, acel sentiment descris ca “un nod în gât când pierzi şi esti umilit, dar cânţi mai tare, chiar dacă te chinui să o faci, şi totuşi, o faci, pentru că “U” dictează tot” !

      “U” pentru toti, toţi pentru “U” !  Noi, toţi “U”-iştii adevăraţi, păstrăm tradiţia intactă şi vie în noi, pură şi neatinsă de mizeriile de azi, aşa că, tot ce păstrăm, să şi arătăm!