E putred, şi pute infernal

     Când mentalitatea colectivă e atât de putredă, încât putredul devine starea normală de fapt, ce aşteptări să ai? Ce să faci? Trăieşti în minciună şi promisiuni ce nu mai vin, trăieşti minţindu-te în permanenţă că faci tot ceea ce faci, pentru că aşa e bine, dar interiorul revine mereu, şi te trezeşte: „ Tu chiar asta simţi?”. Unde te mai poţi regăsi, în afară de nişte rânduri scrise aşa, doar să rabufneşti, să încerci să te asculte cineva, dar te asculţi tu pe tine, şi nu schimbi nimic cu adevărat...

     E putred pe-aici, şi pute infernal, dar ce să-i faci, că doar omul, treptat se adaptează la orice...dar ce fel de om? Cred că omul care uită de ce simte cu adevărat. Vai de noi, atât.

     Că e trist să auzi promisiuni în campanii, apoi până la următoarele să nu se schimbe nimic, ca mai apoi, să vină altele, aşa-i? Tot la fel de trist este să înveţi în scoala despre cum trebuie să fie un manager, dar să dai doar peste jegoşi, aşa-i? Sau să înveţi despre etică...un râs ironic, plin de resemnare. Etică?! Pe toţi îi doare, în limbaj academic, acolo „unde nu intră veci lumina”, de tine, după ce au ajuns unde au vrut. Ce e trist, e că mai tot din ce poţi să trăieşti, e trist...

     Asta nu-i chiar aşa trist, mai trist e că cei care chiar mai cred în valori, în frumos, în trăire plenară, în expresivitate, în astfel de lucruri, sunt prea puţini, sau poate sunt mult prea mulţi resemnaţi în această societate, pentru ca ei să poată trăi din aşa ceva. Şi ce fac ei? Efectul de turmă...facem ce fac şi ceilalţi, că doar e atât de putred pe aici, încât doar aşa poti rezista. Dar vrei să o faci? O vrei, normal, păi valorile şi trăirile tale sunt mai puternice, şi faci ce faci, doar să rămâi cu ele.

     Concluzie: ce-am schimbat? Nimic...e putred tot, si pute infernal...

Succesuri la voate

     Nici nu pot să mă bucur de frumuseţea Clujului împodobit de sărbători, când văd tot oraşul plin cu feţe de mafioţi, anchetaţi, sau politicieni, aşa le zice lumea mai elevat. Peste tot feţe care de care mai ,,photoshopate", cu un text colorat "Hai la vot!". Penibil.
   
     Străzi pline de corturi cu tineri angajati în campania electorală, ce împart pungi cu cine ştie ce atenţii pentru bunul cetăţean de rând că poate, poate, îl face pe românul nostru să gândească cam aşa: Uite, am primit o punguţă, ieeii, îl votez pe domnul ăsta, ăăă, cum îl cheamă? (aruncând privirea spre plasa inscripţionată cu un nume total străin ). Măcar de primeam o brichetă. Asta chiar e bună, pe mine m-a ofensat lucrul ăsta, mai ales că nu fumez. Dar totuşi, poftim o brichetă, poate mă votezi...
    
     Cum nu îmi foloseşte mie bricheta aia deloc, nici votul meu nu îti va folosi la nimic, pentru că are rost să merg să votez. Da, Da! Hai, săriţi! "Au murit oameni pentru ca voi să puteţi vota!"...apoi decât să votez pe cineva de care n-am auzit în viaţa mea, şi în care nu pot să am încredere deloc, mai bine îi plâng pe cei ce au murit pentru dreptul la vot. Trist!
  
     Voi chiar credeţi că românul nu şi-a dat seama că e acelaşi rahat dacă eşti tu sus, sau altul. E lupta voastră pentru putere (puterea să ce? Să aveţi voi salarul mai mare, şi farmecul jocului de-a politicianul...), o luptă ce pentru cel de rând chiar nu are valoare...
   
     ,,Succesuri la voate" doamnelor şi domnilor politiceni. Dar totuşi, eu cu cine votez? Sau mai bine nu...

Plutim în derivă...

     IRIS ft. Puya! 

     Atât am avut de spus. Nu mă credeți? Link:  http://www.youtube.com/watch?v=PooRIo02rWU . 

     Unde ajungem? Vă rog spuneți-mi voi unde se poate ajunge doar din nevoia de a face bani!  

     Începem cu IRIS -  formație de prestigiu, cu faimă și cu respect de sine; cu versuri superbe și care reușește să trezască sentimente din fiecare melodie, iar acum…

     Puya - la început, la începutul carierei lui era bun, chiar bun de tot, dar a dat de faimă și de bani; a fost nevoie să ,, schimbe “ totul.

    Dacă se ajunge ca arta să fie pătată de intenția clară a banului, călcând și peste mândria noastră, peste tot ceea ce am clădit în fața altora,  atunci dați-mi voie să vă spun că nu va veni sfârșitul lumii așa cum o zice Biblia. Noi, încet, foarte-ncet, ne distrugem. 

    Acum sincer, dacă nu știam cine e Puya, și dacă nu știam cine e IRIS, spuneam că nu sună rău, dar așa, nu pot decât să înghit în sec, să îmi spun părerea, și să merg mai departe.

     Treptat se pierd valori, lumea urmărește doar banul și doar nevoia de a fi mai bun decât celălalt, mai bogat, mai faimos. De ce? Pentru ce? Din ce cauză?  

     Într-o lume de rahat, cel mai frumos pute beșina, așa că, vă rog dați-mi voie să vă spun că în viitor, este foarte posibil ca următoarele colaborări să existe: Coldplay ft Guță, Gheorghe Zamfir ft. Connect-r, de ce nu, Iron Maiden ft. Andrea Bălan!

                                                                          Deprimat!

Sunt de-ai Zeilor

 A: Salut! Unde-ai fost?
 B: La spovedit! Am păcate...
 
 A: Salut, ce faci?
 B: Bine, merg la biserică cu clasa, poate ne și spovedim, încă nu știu, dar trebuie omule..
 A:Cum de?
 B: Apoi primim un 10 la religie, și ne motivează 3 absențe.
 
 A:Salut, unde-ai fost ieri?
 B: La biserică! Spovedit, împărtășit. Logic domnule, e Duminică, așa trebuie, e musai!
 
 Doar discuții între majoritatea "creștinilor" de azi.

    De pe la orele de religie și de pe la puținele ( sub 5 ) slujbe pe la care am fost, am învățat altceva. Se zice că trebuie să regreți cu adevărat ce ai făcut, să nu te lauzi că ai mers pe la biserică, să fi modest, religia să fie o parte interioară a ta, un prilej de purificare și comunicare cu Divinitatea. Da` cum să nu!
 
 Așa fac toți, nu? Frecție la picior de lemn....
 
     N-am nici o treabă cu religia din Biblie, cred în niște principii solide ale mele, nu-s credincios deloc, și mă comport că atare. Nu merg la biserică, mai sudui de Cel de Sus, și nu numai. Aș vrea să fiu ca voi, credincioși în fața lumii, cu frica lui Doamne-Doamne. 
 
 Așteptăm Învierea Domnului, s-apară creștinii ca ciupercile după ploaie.
 
 Pogacean Tudor checked-în @ Muntele Athos with Gigi Becali and 2 others...


 Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Am început ca toți: dăi cu prezentarea!

    Toată lumea-mi spune Pogă, eu sunt ăla! Acum legat de "Pogă și scrisu' "... mereu am avut o pasiune înclinată spre a scrie, spre frumusețea cuvântului. De ce să îmi fac și eu blog, să fiu pierdut printre alte zeci de mii de bloguri? Doar din plăcerea de a scrie, de a analiza ce văd, și de a transpune în cuvânt.

    Pot spune că nu sunt specializat într-un domeniu anume, mereu mi-a plăcut diversitatea, și nici n-am studii superioare într-ale scrisului ( vezi Facultatea de Litere, de Jurnalism, sau așa mai departe ), dar mereu mi-a plăcut.

   Sunt doar un tânăr din Cluj, la Facultatea de Stiințe Economice și Gestiunea Afacerilor, Secția Finanțe-Bănci, Linia Engleză...nu știu ce caut aici, părinții poate au avut un cuvânt de spus, sau poate nu, chiar nu știu ...

     Am văzut că pe toate blogurile există așa ceva, deci să mă apuc acum, pe scurt de hobby-uri și alte minuni; păi, speedcubing-ul ( rezolvarea cubului Rubik în cât mai puțin timp ), poezia, puțin darts. Baschetul, fotbalul, Universitatea Cluj-Napoca, ieșirile, sportul, cam astea-s; nimic special.

    Punct și de la capăt. Îmi place scrisul, și aici e colțul meu unde pot să o fac!