sâmbătă, 12 ianuarie 2013

E putred, şi pute infernal



     Când mentalitatea colectivă e atât de putredă, încât putredul devine starea normală de fapt, ce aşteptări să ai? Ce să faci? Trăieşti în minciună şi promisiuni ce nu mai vin, trăieşti minţindu-te în permanenţă că faci tot ceea ce faci, pentru că aşa e bine, dar interiorul revine mereu, şi te trezeşte: „ Tu chiar asta simţi?”. Unde te mai poţi regăsi, în afară de nişte rânduri scrise aşa, doar să rabufneşti, să încerci să te asculte cineva, dar te asculţi tu pe tine, şi nu schimbi nimic cu adevărat...

     E putred pe-aici, şi pute infernal, dar ce să-i faci, că doar omul, treptat se adaptează la orice...dar ce fel de om? Cred că omul care uită de ce simte cu adevărat. Vai de noi, atât.

     Că e trist să auzi promisiuni în campanii, apoi până la următoarele să nu se schimbe nimic, ca mai apoi, să vină altele, aşa-i? Tot la fel de trist este să înveţi în scoala despre cum trebuie să fie un manager, dar să dai doar peste jegoşi, aşa-i? Sau să înveţi despre etică...un râs ironic, plin de resemnare. Etică?! Pe toţi îi doare, în limbaj academic, acolo „unde nu intră veci lumina”, de tine, după ce au ajuns unde au vrut. Ce e trist, e că mai tot din ce poţi să trăieşti, e trist...

     Asta nu-i chiar aşa trist, mai trist e că cei care chiar mai cred în valori, în frumos, în trăire plenară, în expresivitate, în astfel de lucruri, sunt prea puţini, sau poate sunt mult prea mulţi resemnaţi în această societate, pentru ca ei să poată trăi din aşa ceva. Şi ce fac ei? Efectul de turmă...facem ce fac şi ceilalţi, că doar e atât de putred pe aici, încât doar aşa poti rezista. Dar vrei să o faci? O vrei, normal, păi valorile şi trăirile tale sunt mai puternice, şi faci ce faci, doar să rămâi cu ele.

     Concluzie: ce-am schimbat? Nimic...e putred tot, si pute infernal...

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Respect Oradea!

     5 Ianuarie 2013, primul meci in Sala Sporturilor din noul an. Da, am învins echipa ce controlează în acest moment prima divizie, CSM Oradea, şi ne-am calificat în semifinala Cupei României, prestând unul dintre cele mai bune jocuri ale noastre.
   
     Dar nu asta contează, şi eu nu cu asta am să rămân. În timp meciul ăsta îl vom uita, ştim sigur, mai greu se va uita că, la final de meci, suporterii din Oradea, deloc puţini, au cântat la fel de tare ca pentru propria echipă, " U Cluj-Napoca, U Cluj-Napoca". Modul prin care au cântat trebuie analizat, simţit prea sincer parcă pentru mentalitatea colectivă din România, dar totuşi, au făcut-o atât de sincer... Aici trebuie să stai şi să te gândeşti, căci asta a fost esenţa meciului, nu jocul nostru foarte bun.

     Respect Oradea!