sâmbătă, 8 decembrie 2012
Succesuri la voate
Nici nu pot să mă bucur de frumuseţea Clujului împodobit de sărbători, când văd tot oraşul plin cu feţe de mafioţi, anchetaţi, sau politicieni, aşa le zice lumea mai elevat. Peste tot feţe care de care mai ,,photoshopate", cu un text colorat "Hai la vot!". Penibil.
Străzi pline de corturi cu tineri angajati în campania electorală, ce împart pungi cu cine ştie ce atenţii pentru bunul cetăţean de rând că poate, poate, îl face pe românul nostru să gândească cam aşa: Uite, am primit o punguţă, ieeii, îl votez pe domnul ăsta, ăăă, cum îl cheamă? (aruncând privirea spre plasa inscripţionată cu un nume total străin ). Măcar de primeam o brichetă. Asta chiar e bună, pe mine m-a ofensat lucrul ăsta, mai ales că nu fumez. Dar totuşi, poftim o brichetă, poate mă votezi...
Cum nu îmi foloseşte mie bricheta aia deloc, nici votul meu nu îti va folosi la nimic, pentru că are rost să merg să votez. Da, Da! Hai, săriţi! "Au murit oameni pentru ca voi să puteţi vota!"...apoi decât să votez pe cineva de care n-am auzit în viaţa mea, şi în care nu pot să am încredere deloc, mai bine îi plâng pe cei ce au murit pentru dreptul la vot. Trist!
Voi chiar credeţi că românul nu şi-a dat seama că e acelaşi rahat dacă eşti tu sus, sau altul. E lupta voastră pentru putere (puterea să ce? Să aveţi voi salarul mai mare, şi farmecul jocului de-a politicianul...), o luptă ce pentru cel de rând chiar nu are valoare...
,,Succesuri la voate" doamnelor şi domnilor politiceni. Dar totuşi, eu cu cine votez? Sau mai bine nu...
duminică, 25 noiembrie 2012
Nu moare nimeni
Cum poţi să spui că ”U” stă să moară? Poate,
pentru voi, ăştia ce o spuneţi, pare că ”U” e la capătul zilelor. Oamenilor,
dacă nu ştiţi ce înseamnă ”U”, nu mai vorbiţi aşa în vânt...Dacă vouă nu vă
bate inima în ritmul solemn de „Slavă ţie studenţie”, e problema voastră, dar
nu spuneţi că ”U” moare...
Hai să îţi explic, poate vei cădea pe
gânduri puţin, aşa, cât să nu te doară...
Distrugeţi toate bisericile, dar credinţa
tot va exista. Distrugeţi toate bibliotecile şi şcolile, dar dorinţa de a
învăţa şi a descoperi, tot va exista. Distrugeţi-ne sufletele, dar iubirea tot
va exista, ş.a.m.d. Omule! O
idee nu poate niciodată să moară, şi dacă reuşeşti să înţelegi asta, poate, cel
puţin, vei tăcea şi nu vei mai spune că ”U” moare! Nu moare nimeni, moare doar
efemerul, el moare. ”U” e acolo, deasupra tuturor, e o stare de spirit, şi nu
are cum să fie stinsă.
Convingeţi-mă că puteţi distruge asta, şi
mă resemnez, dar până atunci tăceţi, pentru că voi nu aveţi capacitatea de a
vedea mai departe de un televizor, de un clasament, de o cupă, de un transfer,
sau de un rezultat. Voi nu iubiţi, voi sunteţi dintre ăia cărora le e frică să
iubească necondiţionat.
duminică, 18 noiembrie 2012
J"U"R
Jur că iubesc ”U”
prea mult să-mi pese de alte echipe.
Jur că nu îmi
pasă dacă jucăm pe sate.
Jur că nu îmi
pasă de scor.
Dar, jur că
îmi pasă să ne uităm la noi, şi să fim uniţi şi să ne acceptăm unul pe altul, împreună, noi, şi restu`. E greu? Parcă iubim pe acelaşi ”U”,
nu?!
vineri, 31 august 2012
Şi asta înseamnă "U"
Scriu despre un copil. Are 13 ani. Stă în
Borhanci ( acolo, la ţară, da! ) , şi vine la protest azi, singur, pentru ”U”. Se poate, lui îi pasă de ”U”.
Sper să nu se supere că îi zic numele; îl cheamă Andrei. Am rămas uimit când am
vorbit cu el pe net, şi îmi cerea detalii, unde, la ce oră, ce şi cum.
Îl citez pe domnul Andrei: „tot ce fac astăzi, este pt.
"U", de aceea vin. Simt că toţi putem face multe.”.
Mai poţi zice ceva? Nu mai am cuvinte. Lacrimi în colţul ochilor. Ăsta e ”U”! Se poate
domnilor, se poate!
Ne vedem pe
Eroilor, ne vedem noi, celor care ne pasă.
joi, 30 august 2012
Ea ne mută...
AMP`o? Tu, te
vezi? Uită-te puţin, nu mult, la tine. Aşa. Tufa, e tunsă. Acum, gândeşte-te la
tot ce ai zis. Ştii firma aia cu nume tare „Mutanţii” ? Îs băieţii ce ajută să
muţi, când te muţi, ei cară dulapul pentru tine. Nu apela la ei că cer bani,
iar tu n-ai.
Hai, încep.
Stimabilo, muţi echipa la Bucureşti, hmm, ba nu. Scuze. O muţi la Bistriţa că
are ăla datorii la tine şi joci gratis. Cretin obosit ce sunt. O muţi la
Craiova, aşa; la Craiova. Bun.
Doamne,
dezinformez publicul aiurea, o muţi la Buzău, nu? Acolo ziceai parcă? Nu se
poate tu, ireal. O muţi la mă-ta, acolo. Nu muţi tu nimic. Te rog înţelege că
cancaniada e gata, nu mai filmezi pentru show-ul vieţii tale...sau o mai faci?
Penibilă ştim că eşti, ştii şi tu, evident, dar nu mai ai nevoie să o
demonstrezi. Te cred. Jur.
Mută-te tu dacă
vezi că nu primeşti ajutor. Şi eu, aş ajuta un incapabil, sau un invalid, din
milă, o dată, de două ori, apoi dacă nu mai primeşte ajutor săracul ce face, se
vinde şi el pentru un trening?
Nu te mai mira că
nu sunt bani! Tu, ca proasta investeşti în sisteme GPS. El arată, tu muţi. Mai
bine tragi şi tu cu arcul ca Ştefan cel Mare, decide-te. Defapt eşti atât de
penibilă sincer. Te zbaţi să găseşti sprijin, nu să ajutor, asta faci tu
defapt. Ştiai în ce te bagi, sau nu ştiai în ce te aruncă alţii, aha, am înţeles...
Ciao moţ!
miercuri, 29 august 2012
multumesc Brasov
pe tren. va rog sa scuzati lipsa diacriticelor sau a greselilor. scriu de pe mobil ( trebuie sa o fac ). am putin timp, si scriu gandindu-ma la meciul cu Brasov, care a fost cu putin timp in urma. meci pentru mine, special. a avut acel ceva. am cantat frumos asta dupa ce a curs mult si bine cu mu*e pe stadion meciurile trecute pentru stim noi cine.
revin. am cantat si m-am simtit superb; apoi acel ceva ce ramane...venit de la cei 6 (sper sa nu gresesc) domni veniti de la Brasov.
incep o poveste de anul trecut: stegarii au afisat pe stadionul nostru un mesaj "Un salut de la munte pentru o echipa cu renume"; pentru noi. ne-au, m-au, salutat din Brasov, ca tinem cu "U".
revin, din nou la ei, domnii din Brasov. acum, meciul de acum cateva zile, a adus un nou mesaj: "opriti denigrarea echipelor cu traditie!", semnat G36. ma simt mandru si aplaud tare si cu mainile sus. sigur nu m-au vazut, asa ca le scriu lor: multumesc baieti. chiar m-ati impresionat. respectul meu.
nu va cunosc, nu ma cunoasteti, dar va apreciez munca si timpul petrecut la pictarea mesajului/mesajelor, precum si faptul ca v-ati gandit la ce iubesc eu atat de mult, la "U". sa nu cumva sa uit a specifica ca mai apreciez sinceritatea si caldura cu care, tot voi, m-ati facut sa ma simt mai fericit putin. inca o data, respect.
sâmbătă, 18 august 2012
"U"-işti?
Nu mă mai miră
nimic. Jur. Citisem editorialul „Am inceput să
inteleg!” scris de domnul Souca, pe www.ucluj.ro
(link: http://www.ucluj.ro/editoriale/souca-am-inceput-sa-inteleg-i5576.html
) şi m-a pus puţin pe gânduri. Cel mai mare ”U”-ist? Poveşti şi
glume. Voi nu vedeţi că pe stadion, mai nou, vin doar cei care nu se consideră mari ”U”-işti, ci doar ”U”-işti?…
Era de aşteptat, era inevitabil, pentru că aşa e
mentalitatea pe la noi. Nu există obiceiul de a merge la stadion. Mai bine fotoliu,
sămânţă, eventual o bere, şi dăi pe Digi. Rupe telecomanda. Toată lumea
linişte. E meci. Auzi că sentimentul primează...rezultatul măi băiatule! Ai ce oameni...
La stadion văd aceleaşi feţe cunoscute de pe Clujana. Nu mai
văd lumea de la meciurile cu Steaua, Kuban sau cu cealaltă echipă din Cluj. Văd
lumea de pe Clujana. Îmi e dor de Clujana. Îmi e dor să stau foarte aproape de
ei, să stăm toţi cot lângă cot. Şi stăteam aşa poate pentru că era mic
stadionul şi eram înghesuiţi, sau poate pentru că stadionul nu era mare şi nu
ne permitea să formăm grupuleţele ce le văd azi pe stadion.
E de ştiut că majoritatea sunt suporteri de rezultat, asta e
mentalitatea. Joacă echipa, aduce titluri, sau măcar aspiraţii la o cupă
europeană, orice, dar să fie un impuls mai mare decât salvarea unei
retrogradări, şi lumea vine la stadion.
Hai să vorbim de meciurile de acasă, că mulţi nu pot merge
în deplasări. Înţeleg. Paranteză: huliganii, bătăuşii, drogaţii, beţivii, sau
alte apelative pe care le-am auzit, etichetând băieţii din peluză, care fac
deplasări şi se implică cum doar ei ştiu, EI MĂ, DE EI NU AVEM VOIE SĂ COMENTĂM
DACĂ AVEM UN MINIM DE BUN SIMŢ! BANII LOR, TIMPUL LOR, TOT, E DEDICAT LUI ”U”.
Îmi e greaţă de cei care îi fac în fel şi chip pe cei care sunt îndrăgostiţi de
”U”, mai mult decât un meci acasă sau un Digi cu o bere rece în fotoliu. Dar să
nu îmi usc gura, cine îi ştie, îi ştie, şi îi respectă. Vă salut! Revin. Oricum
cei care sunt acum la meciurile de acasă ştiu clar că nu pot zice ceva de rău
de cei mai sus menţionaţi.
Câţi suntem, puţini hă? Haideţi în pula mea la stadion dacă
simţiţi ceva pentru ”U”! Că jucătorii îs praf, că toţi jucăm mai bine decât
Krumov, că ei nu reprezintă nimic, că aşa, că altfel, că la fel.
Simţi ceva pentru ”U”? Înseamnă ”U” ceva pentru tine,
altceva decât echipa ta favorită pe facebook?
Da` jur că-s prost…pentru cei ce înseamnă ceva acest Simbol,
pentru ei, a fi la stadion e ceva normal. Sunt mereu la stadion că aşa le
dictează sufletul, că nu pot fi indiferenţi. Nu poţi să ceri ceva, cuiva, dacă
el e prefăcut. Mâna asta de oameni care sunt acum, plus încă câţiva care nu pot
fi alături de ”U” că-s plecaţi pe nu ştiu unde, ăştia îs, voiam să spun mari ”U”-işti...
Salut popor! Ăştia suntem, ăştia defilăm. Şi tot ăştia au o
greţă în fizic când vine tot poporul la meci că joacă Steaua, ş.a.m.d. cu ”U”.
Dada, aşa cred mulţi. Pot să jur. Că nu joacă ”U” cu ele, ci ele cu ”U”.
Trist? Măcar sunt printre cei adevăraţi, căci sentimentul
pentru ceva e sita de care avem nevoie să ne dăm seama alături de cine cântăm.
Vă salută Pogă pe toţi cei care sunt acum lângă ”U”, chiar
şi doar cu gândul. Haide ”U”!
luni, 13 august 2012
Ne învaţă despre "U"
Îmi place că am început din nou să cântăm,
nu doar să dăm celebra m*ie.
Îmi place că unitatea scoate capul din nou, prin lipsa steagurilor de gard, dar nu numai.
Ador asta. Ador să văd cum toţi se salutau între ei. Zâmbeam şi ziceam „e bine”.
-Pe lângă euforia meciului, am simţit un
nod puternic în gât.
-De ce mă?
Încep; erau acolo tot ei. Tot cei mai
bătrâni, cu suflet cel puţin la fel de tânăr ca al nostru, ca al generaţiei actuale să
mă exprim aşa. Erau veteranii, cred că pot zice şi aşa. De acolo s-a dat tonul aproape
mereu. De acolo începea îndemnul. Da, recunosc...eram puţin şocat, apoi mă
gândeam că e perfect normal. Dacă nu de la ei trebuie să învăţăm despre ce
înseamnă să fi ”U”-ist, atunci de la cine?
Atât.
Vă mulţumesc că faceţi parte din tot ce
înseamnă ”U”. Vă mulţumesc că ne arătaţi că totul e posibil. Respect vouă! Ieri
am mai învăţat ceva de la voi. Vă mai mulţumesc o dată.
...şi Doamne, ce
puternic tuna acel grup.
sâmbătă, 11 august 2012
Adio, Sport!
Recent: la
Olimpiadă. Un român furat. O sportiva din Korea furată. Un luptător din Iran
furat de arbitrii. La Olimpiadă! A plâns o oră pe podea sportiva din Korea.
Luptătorul din Iran declarase că medalia de aur pe care o merita i-ar fi
schimbat viaţa. De menţionat este că el era atât de sărac încât vindea
sandiwsh-uri pe stadă zilnic, iar Guvernul l-ar fi răsplătit cu mulţi bani
pentru aurul olimpic. Şi ca să vedeţi fair-play si spirit sportiv, adversarul
căruia i s-a pus la gât aurul declarase că nu ar fi putut învinge fără ajutorul
arbitrilor. Punct.
Ce a ajuns sportul? Dacă la Olimpiadă e
mafie? Vă miraţi că în România e ceea ce este? De la juniori copilul poate juca
dacă pui plicul sau dacă e foarte talentat...Uite sportul, nu e sportul!
Lăsaţi sportul pentru cei ce sunt Oameni!
Lăsaţi mafia, politica, şi spălarea de bani pe capul altor „combinaţii”.
Sportul e pentru Oameni! Faceţi bani în lumea voastră.
Atât. O idee, scrisă... cam penibil; e
bună pentru a deschide nişte ochi? Cred că ei sunt închişi de mult timp...
Gunoaielor,vă scuipă Pogă!
Salut Sport, mi-a părut bine! Sper să ne
revedem, cândva, cu bine!
sâmbătă, 21 iulie 2012
Ana, nu-i photo shooting!
Pandurii servesc. Game. Set. Match. 6-2.
6-2. 6-2.
Prodanca face cu nervii că Reghe e
departe, iar dânsa e nesătulă ( dar a declarat că merge la Bucureşti şi face
dragoste cu el). Mai bagă un pictorial Playboy. Calm, nu exploda. Jos textila! I’m
sexy and I know it..wiggle wiggle wiggle, yeah.
Răbdare stimabilo’. Un lot nu se
omogenizează într-o lună. Nu-i ca şi cum te-ai dezbrăca, ai poza şi-ai da
print. O fi lotul subţire, cu valori sau fără valori, dar ai răbdare. Să ştii
că înţelegem situaţia actuală, şi nu-i bai că obiectivul e salvarea de la
retrogradare. Aia chiar nu-mi pasă. Vreau să văd dăruire şi ambiţie, dar asta
se va vedea (sper) după omogenizarea lotului.
Ăia
nici nu se cunosc, nu se simt deloc. Eu cred că încă se mai întreabă între ei
care pe ce post joacă. Nu de alta, dar fac pariu că mai mult vorbesc prin
semne. Aş merge la antrenament să-i încurajez. Dar ca limbă străină, ştiu la un
nivel „mai de domne’-ajută” doar engleza. Crezi c-aş putea să mă fac înţeles?
Clau declarase că se simte umilit. Păi a
fost sportiv, şi are caracter. Sper să te lămuresc: se simte umilit pentru că,
lăsând la o parte conjunctura, n-a avut timpul necesar pentru a-şi arăta
calităţile. Are şi el vina lui de moment, sunt convins, dar crezi că nu e
frustrant pentru el că n-a avut timpul necesar să dea tot ce e mai bun? Dacă
trece timpul, şi pune suflet dar tot nu iese nimic, asta e. A încercat.
Respectăm asta. Dar dacă iese ceva?
Calm tipo`. E sport. Nu e photo shooting.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)