miercuri, 9 mai 2012

Atunci când orgoliile prind viaţă


      Primul paragraf este despre altceva: este despre respectul meu pe care poate pot să-l arăt prin acest paragraf celor care au lucrat la coregrafie ( cei care au contribuit, suntem toţi ). Băieţi, poate lumea vă consideră de multe ori huligani, drogaţi, alcoolici, sau aşa mai departe..Nu! Voi sunteţi nişte sufletişti, aşa văd eu lucrurile. Nimeni, dar nimeni nu vă poate judeca pentru ceea ce aţi făcut pentru realizarea coregrafiei. Plec capul, şi spun: Vă mulţumesc, şi vă respect enorm!

     Revenim. Să ne suspende terenul, să pierdem cu 3-0, să câştigăm cu 3-0, să pierdem ambele echipe cu 3-0. Am mai spus-o, rezultatele sunt importante doar pentru cei care urmează calea perfomanţei şi a banului, călcând pe cadavre, aşa că, nu ne priveşte pe cei ce iubesc alb-negru.

     Acum, în ziua de azi, lumea de la care te aştepţi mai puţin îţi arată că defapt nu asta contează pentru ei; nu banul, nu rezultatele, ci orgoliul şi mândria curată cu care te prezinţi în lume. Asta! Bornescu, nu credeam că vei face asta, dar când te-am văzut la gâtul lui, radiam de fericire, pentru că el încerca să ne umilească, dar tu ai sărit la el pentru orgoliul şi devotamentul faţă de ”U”. Pentru asta, te respect! Doar pe Sisi îl vedeam în stare de aşa ceva, sincer. Dacă o faceai la orice alt meci, atunci când un jucător advers( mai ales unul care declara că respectă fanii şi că este respectat ) făcea ce a făcut, erai la fel de respectat, poate chiar mai mult, din punctul meu de vedere.

     Pentru cei ce iubesc alb-negru, mândria, orgoliul şi dăruirea contează, iar tu nu te-ai lăsat umilit! Capu` sus, ai respectul meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu