vineri, 31 august 2012

Şi asta înseamnă "U"


    Scriu despre un copil. Are 13 ani. Stă în Borhanci ( acolo, la ţară, da! ) , şi vine la protest azi, singur, pentru ”U”. Se poate, lui îi pasă de ”U”. Sper să nu se supere că îi zic numele; îl cheamă Andrei. Am rămas uimit când am vorbit cu el pe net, şi îmi cerea detalii, unde, la ce oră, ce şi cum.

     Îl citez pe domnul Andrei: „tot ce fac astăzi, este pt. "U", de aceea vin. Simt că toţi putem face multe.”.
     Mai poţi zice ceva? Nu mai am cuvinte. Lacrimi în colţul ochilor. Ăsta e ”U”! Se poate domnilor, se poate! 

Ne vedem pe Eroilor, ne vedem noi, celor care ne pasă.

joi, 30 august 2012

Ea ne mută...


     AMP`o? Tu, te vezi? Uită-te puţin, nu mult, la tine. Aşa. Tufa, e tunsă. Acum, gândeşte-te la tot ce ai zis. Ştii firma aia cu nume tare „Mutanţii” ? Îs băieţii ce ajută să muţi, când te muţi, ei cară dulapul pentru tine. Nu apela la ei că cer bani, iar tu n-ai.

     Hai, încep. Stimabilo, muţi echipa la Bucureşti, hmm, ba nu. Scuze. O muţi la Bistriţa că are ăla datorii la tine şi joci gratis. Cretin obosit ce sunt. O muţi la Craiova, aşa; la Craiova. Bun.

     Doamne, dezinformez publicul aiurea, o muţi la Buzău, nu? Acolo ziceai parcă? Nu se poate tu, ireal. O muţi la mă-ta, acolo. Nu muţi tu nimic. Te rog înţelege că cancaniada e gata, nu mai filmezi pentru show-ul vieţii tale...sau o mai faci? Penibilă ştim că eşti, ştii şi tu, evident, dar nu mai ai nevoie să o demonstrezi. Te cred. Jur.

     Mută-te tu dacă vezi că nu primeşti ajutor. Şi eu, aş ajuta un incapabil, sau un invalid, din milă, o dată, de două ori, apoi dacă nu mai primeşte ajutor săracul ce face, se vinde şi el pentru un trening? 

     Nu te mai mira că nu sunt bani! Tu, ca proasta investeşti în sisteme GPS. El arată, tu muţi. Mai bine tragi şi tu cu arcul ca Ştefan cel Mare, decide-te. Defapt eşti atât de penibilă sincer. Te zbaţi să găseşti sprijin, nu să ajutor, asta faci tu defapt. Ştiai în ce te bagi, sau nu ştiai în ce te aruncă alţii, aha, am înţeles...

Ciao moţ!   

miercuri, 29 august 2012

multumesc Brasov

pe tren. va rog sa scuzati lipsa diacriticelor sau a greselilor. scriu de pe mobil ( trebuie sa o fac ). am putin timp, si scriu gandindu-ma la meciul cu Brasov, care a fost cu putin timp in urma. meci pentru mine, special. a avut acel ceva. am cantat frumos asta dupa ce a curs mult si bine cu mu*e pe stadion meciurile trecute pentru stim noi cine. revin. am cantat si m-am simtit superb; apoi acel ceva ce ramane...venit de la cei 6 (sper sa nu gresesc) domni veniti de la Brasov. incep o poveste de anul trecut: stegarii au afisat pe stadionul nostru un mesaj "Un salut de la munte pentru o echipa cu renume"; pentru noi. ne-au, m-au, salutat din Brasov, ca tinem cu "U". revin, din nou la ei, domnii din Brasov. acum, meciul de acum cateva zile, a adus un nou mesaj: "opriti denigrarea echipelor cu traditie!", semnat G36. ma simt mandru si aplaud tare si cu mainile sus. sigur nu m-au vazut, asa ca le scriu lor: multumesc baieti. chiar m-ati impresionat. respectul meu. nu va cunosc, nu ma cunoasteti, dar va apreciez munca si timpul petrecut la pictarea mesajului/mesajelor, precum si faptul ca v-ati gandit la ce iubesc eu atat de mult, la "U". sa nu cumva sa uit a specifica ca mai apreciez sinceritatea si caldura cu care, tot voi, m-ati facut sa ma simt mai fericit putin. inca o data, respect.

sâmbătă, 18 august 2012

"U"-işti?


     Nu mă mai miră nimic. Jur. Citisem editorialul „Am inceput să inteleg!” scris de domnul Souca, pe www.ucluj.ro (link: http://www.ucluj.ro/editoriale/souca-am-inceput-sa-inteleg-i5576.html ) şi m-a pus puţin pe gânduri. Cel mai mare ”U”-ist? Poveşti şi glume. Voi nu vedeţi că pe stadion, mai nou, vin doar cei care nu se consideră  mari ”U”-işti, ci doar ”U”-işti?…

     Era de aşteptat, era inevitabil, pentru că aşa e mentalitatea pe la noi. Nu există obiceiul de a merge la stadion. Mai bine fotoliu, sămânţă, eventual o bere, şi dăi pe Digi. Rupe telecomanda. Toată lumea linişte. E meci. Auzi  că sentimentul primează...rezultatul măi băiatule! Ai ce oameni...

     La stadion văd aceleaşi feţe cunoscute de pe Clujana. Nu mai văd lumea de la meciurile cu Steaua, Kuban sau cu cealaltă echipă din Cluj. Văd lumea de pe Clujana. Îmi e dor de Clujana. Îmi e dor să stau foarte aproape de ei, să stăm toţi cot lângă cot. Şi stăteam aşa poate pentru că era mic stadionul şi eram înghesuiţi, sau poate pentru că stadionul nu era mare şi nu ne permitea să formăm grupuleţele ce le văd azi pe stadion.

     E de ştiut că majoritatea sunt suporteri de rezultat, asta e mentalitatea. Joacă echipa, aduce titluri, sau măcar aspiraţii la o cupă europeană, orice, dar să fie un impuls mai mare decât salvarea unei retrogradări, şi lumea vine la stadion.

     Hai să vorbim de meciurile de acasă, că mulţi nu pot merge în deplasări. Înţeleg. Paranteză: huliganii, bătăuşii, drogaţii, beţivii, sau alte apelative pe care le-am auzit, etichetând băieţii din peluză, care fac deplasări şi se implică cum doar ei ştiu, EI MĂ, DE EI NU AVEM VOIE SĂ COMENTĂM DACĂ AVEM UN MINIM DE BUN SIMŢ! BANII LOR, TIMPUL LOR, TOT, E DEDICAT LUI ”U”. Îmi e greaţă de cei care îi fac în fel şi chip pe cei care sunt îndrăgostiţi de ”U”, mai mult decât un meci acasă sau un Digi cu o bere rece în fotoliu. Dar să nu îmi usc gura, cine îi ştie, îi ştie, şi îi respectă. Vă salut! Revin. Oricum cei care sunt acum la meciurile de acasă ştiu clar că nu pot zice ceva de rău de cei mai sus menţionaţi.

     Câţi suntem, puţini hă? Haideţi în pula mea la stadion dacă simţiţi ceva pentru ”U”! Că jucătorii îs praf, că toţi jucăm mai bine decât Krumov, că ei nu reprezintă nimic, că aşa, că altfel, că la fel.

     Simţi ceva pentru ”U”? Înseamnă ”U” ceva pentru tine, altceva decât echipa ta favorită pe facebook? 

     Da` jur că-s prost…pentru cei ce înseamnă ceva acest Simbol, pentru ei, a fi la stadion e ceva normal. Sunt mereu la stadion că aşa le dictează sufletul, că nu pot fi indiferenţi. Nu poţi să ceri ceva, cuiva, dacă el e prefăcut. Mâna asta de oameni care sunt acum, plus încă câţiva care nu pot fi alături de ”U” că-s plecaţi pe nu ştiu unde, ăştia îs, voiam să spun mari ”U”-işti...

     Salut popor! Ăştia suntem, ăştia defilăm. Şi tot ăştia au o greţă în fizic când vine tot poporul la meci că joacă Steaua, ş.a.m.d. cu ”U”. Dada, aşa cred mulţi. Pot să jur. Că nu joacă ”U” cu ele, ci ele cu ”U”. 

     Trist? Măcar sunt printre cei adevăraţi, căci sentimentul pentru ceva e sita de care avem nevoie să ne dăm seama alături de cine cântăm.

     Vă salută Pogă pe toţi cei care sunt acum lângă ”U”, chiar şi doar cu gândul. Haide ”U”!

luni, 13 august 2012

Ne învaţă despre "U"


 
     Îmi place că am început din nou să cântăm, nu doar să dăm celebra m*ie. Îmi place că unitatea scoate capul din nou, prin lipsa steagurilor de gard, dar nu numai. Ador asta. Ador să văd cum toţi se salutau între ei. Zâmbeam şi ziceam „e bine”. 

     -Pe lângă euforia meciului, am simţit un nod puternic în gât. 

     -De ce mă?

     Încep; erau acolo tot ei. Tot cei mai bătrâni, cu suflet cel puţin la fel de tânăr ca al nostru, ca al generaţiei actuale să mă exprim aşa. Erau veteranii, cred că pot zice şi aşa. De acolo s-a dat tonul aproape mereu. De acolo începea îndemnul. Da, recunosc...eram puţin şocat, apoi mă gândeam că e perfect normal. Dacă nu de la ei trebuie să învăţăm despre ce înseamnă să fi ”U”-ist, atunci de la cine?

Atât.

     Vă mulţumesc că faceţi parte din tot ce înseamnă ”U”. Vă mulţumesc că ne arătaţi că totul e posibil. Respect vouă! Ieri am mai învăţat ceva de la voi. Vă mai mulţumesc o dată.

...şi Doamne, ce puternic tuna acel grup.

sâmbătă, 11 august 2012

Adio, Sport!


     Recent: la Olimpiadă. Un român furat. O sportiva din Korea furată. Un luptător din Iran furat de arbitrii. La Olimpiadă! A plâns o oră pe podea sportiva din Korea. Luptătorul din Iran declarase că medalia de aur pe care o merita i-ar fi schimbat viaţa. De menţionat este că el era atât de sărac încât vindea sandiwsh-uri pe stadă zilnic, iar Guvernul l-ar fi răsplătit cu mulţi bani pentru aurul olimpic. Şi ca să vedeţi fair-play si spirit sportiv, adversarul căruia i s-a pus la gât aurul declarase că nu ar fi putut învinge fără ajutorul arbitrilor. Punct.
  
     Ce a ajuns sportul? Dacă la Olimpiadă e mafie? Vă miraţi că în România e ceea ce este? De la juniori copilul poate juca dacă pui plicul sau dacă e foarte talentat...Uite sportul, nu e sportul!

     Lăsaţi sportul pentru cei ce sunt Oameni! Lăsaţi mafia, politica, şi spălarea de bani pe capul altor „combinaţii”. Sportul e pentru Oameni! Faceţi bani în lumea voastră. 

     Atât. O idee, scrisă... cam penibil; e bună pentru a deschide nişte ochi? Cred că ei sunt închişi de mult timp...

     Gunoaielor,vă scuipă Pogă!

     Salut Sport, mi-a părut bine! Sper să ne revedem, cândva, cu bine!