Era de aşteptat, era inevitabil, pentru că aşa e
mentalitatea pe la noi. Nu există obiceiul de a merge la stadion. Mai bine fotoliu,
sămânţă, eventual o bere, şi dăi pe Digi. Rupe telecomanda. Toată lumea
linişte. E meci. Auzi că sentimentul primează...rezultatul măi băiatule! Ai ce oameni...
La stadion văd aceleaşi feţe cunoscute de pe Clujana. Nu mai
văd lumea de la meciurile cu Steaua, Kuban sau cu cealaltă echipă din Cluj. Văd
lumea de pe Clujana. Îmi e dor de Clujana. Îmi e dor să stau foarte aproape de
ei, să stăm toţi cot lângă cot. Şi stăteam aşa poate pentru că era mic
stadionul şi eram înghesuiţi, sau poate pentru că stadionul nu era mare şi nu
ne permitea să formăm grupuleţele ce le văd azi pe stadion.
E de ştiut că majoritatea sunt suporteri de rezultat, asta e
mentalitatea. Joacă echipa, aduce titluri, sau măcar aspiraţii la o cupă
europeană, orice, dar să fie un impuls mai mare decât salvarea unei
retrogradări, şi lumea vine la stadion.
Hai să vorbim de meciurile de acasă, că mulţi nu pot merge
în deplasări. Înţeleg. Paranteză: huliganii, bătăuşii, drogaţii, beţivii, sau
alte apelative pe care le-am auzit, etichetând băieţii din peluză, care fac
deplasări şi se implică cum doar ei ştiu, EI MĂ, DE EI NU AVEM VOIE SĂ COMENTĂM
DACĂ AVEM UN MINIM DE BUN SIMŢ! BANII LOR, TIMPUL LOR, TOT, E DEDICAT LUI ”U”.
Îmi e greaţă de cei care îi fac în fel şi chip pe cei care sunt îndrăgostiţi de
”U”, mai mult decât un meci acasă sau un Digi cu o bere rece în fotoliu. Dar să
nu îmi usc gura, cine îi ştie, îi ştie, şi îi respectă. Vă salut! Revin. Oricum
cei care sunt acum la meciurile de acasă ştiu clar că nu pot zice ceva de rău
de cei mai sus menţionaţi.
Câţi suntem, puţini hă? Haideţi în pula mea la stadion dacă
simţiţi ceva pentru ”U”! Că jucătorii îs praf, că toţi jucăm mai bine decât
Krumov, că ei nu reprezintă nimic, că aşa, că altfel, că la fel.
Simţi ceva pentru ”U”? Înseamnă ”U” ceva pentru tine,
altceva decât echipa ta favorită pe facebook?
Da` jur că-s prost…pentru cei ce înseamnă ceva acest Simbol,
pentru ei, a fi la stadion e ceva normal. Sunt mereu la stadion că aşa le
dictează sufletul, că nu pot fi indiferenţi. Nu poţi să ceri ceva, cuiva, dacă
el e prefăcut. Mâna asta de oameni care sunt acum, plus încă câţiva care nu pot
fi alături de ”U” că-s plecaţi pe nu ştiu unde, ăştia îs, voiam să spun mari ”U”-işti...
Salut popor! Ăştia suntem, ăştia defilăm. Şi tot ăştia au o
greţă în fizic când vine tot poporul la meci că joacă Steaua, ş.a.m.d. cu ”U”.
Dada, aşa cred mulţi. Pot să jur. Că nu joacă ”U” cu ele, ci ele cu ”U”.
Trist? Măcar sunt printre cei adevăraţi, căci sentimentul
pentru ceva e sita de care avem nevoie să ne dăm seama alături de cine cântăm.
Vă salută Pogă pe toţi cei care sunt acum lângă ”U”, chiar
şi doar cu gândul. Haide ”U”!