Cu juniori în alb şi negru

     Poate că-s prost, că nu gândesc în spiritul performanţelor şi a cupelor, prioritare în majoriatea suporterilor de tribună de prin lumea asta. Că dacă-i să o luăm aşa, toţi ţin cu Barcelona că joacă de rupe, sau mediile spectatorilor cresc când apare cupa în vitrină. Nu, mie-mi place să văd ambiţie şi dăruire la un club pe care-l iubesc. Asta vreau la ”U”.

     Acum să prezint ce-aş vrea eu, la Simbol. Oricum ar fi, e bine, pentru că-l iubesc aşa cum e, dar, cum va fi prezentat mai jos mi-ar plăcea mie să fie. 

     Sezonul viitor, să fie pe teren, conduşi de Sisi, o ceată de juniori care îşi dau sufletul pentru ”U”, pentru afirmare în alb-negru. Să vedem cum se dedică, pun sufletul şi aleargă pentru orice minge. Atunci pot spune că voi fi cu adevărat fericit să văd alb-negru pe gazon.

     -Băiatule, şi rezultatele?

     -De ele, nu-mi pasă. Vin sau nu vin, ce contează. După mine, să picăm în B, şi acolo, jucătorii vor ara terenurile mai proaste, dar cu aceeaşi ambiţie! Şi dacă ambiţia şi determinarea sunt duse la extrem, sunt convins că va fi mereu bine!

     Banii, ei, sigur vor veni de undeva pentru a menţine juniorii la echipă, şi de a asigura condiţiile necesare lor. Cred că se vor găsi resursele necesare.

     Cu ambiţie şi dăruire venită de la juniori, aş vedea pe ”U”, în vârful performanţelor mondiale, raportate în sinea mea. Adică, ei vor fi campionii sufletului meu, mai presus de orice cupă europeană, pentru că pun sufletul într-o competiţie sportivă, îmbrăcaţi în alb-negru.

     ...şi aşa, aş fi eu fericit. Cu de-ai noştri în teren, fără perfomanţe, fără mercenari, şi departe de mizeria descrisă prin politic, mafie, blaturi, mită, ş.a.m.d., din tot fotbalul. Aşa descrie un îndrăgostit fericirea pe plan sportiv.