duminică, 13 septembrie 2015

Șepcile Roșii - ediția I

     Printre localnicii și jandarmii care spărgeau semințele la un nivel profesionist, la Tărlungeni a jucat gașca copiilor nebuni de la ”U”, împotriva unor ”fotbaliști” asasini și criminali, definiți prin intrările lor la minge și stilul lor de joc. În afară de același devotament dus la extrem al celor de la ”U”, nimic memorabil în timpul jocului; asasini, ciobani, țărani, rafinament și încercări de construcție...

     Patrick, lacrimile tale sincere ne apropie de ”U”, fapt dovedit de suporterii care au sărit în teren să te încurajeze ”nu mai plânge, noi suntem mândri de voi”. Ce a fost mai impresionant a fost răspunsul tău: o tăcere, cu un gest continuu de aplaudat cu mâinile ridicate deasupra capului plecat. Ce simplu e acum la ”U” - trăire. Să nu vă fie niciodată rușine să vă arătați sentimentele, indiferent de natura lor, pentru că doar așa ”U” poate dăinui în timp.
     
     Așa cum suntem obișnuiți, orice eveniment care se află sub Simbol, aduce cu el momente unice și fapte ce țin pe ”U” mai viu ca niciodată. La terminarea partidei, pornind de la jucătorii adverși, vechi Brașoveni, foști studenți la Cluj-Napoca și până la localnicii veniți la meci, ne-au felicitat și aplaudat. Obișnuiți fiind cu asemenea reacții, brusc ceva neobișnuit se întâmplă...

     Apare un domn, cărunt, trecut prin viață, cu lumină în ochi. E din 1968 în Brașov, are o plasă de culoare roșu deschis în mână, de tipul celor pe care le primești la aprozar. Tremura și radia de fericire, plasa tremura în ritmul său dezordonat. Se apropie de noi, însoțit de un alt domn mai tânăr, care tot repeta ”E U-ist și el, poate mai U-ist ca voi! E U-ist și el, poate mai U-ist ca voi”. Domnul nostru cu plasa în mână, spune umil de sincer ”Țin și eu cu U!”. 

     Deschide plasa, scoate din ea o carte. Galben de veche, șifonată toată, coperțile rupte și cusute, răsfoită la infinit, ștearsă. Pe carte cu un negru deschis tare la culoare, se vedea scris ”Ioan Chiriă - Șepcile Roșii. 1919-1969 ediția I”. Tremura tare cu ea în mână, era tare fericit. O deschide și ne arată cum era semnat pe ea cu pix albastru, proaspăt, ieșit din tiparul antic al cărții, autograful lui Papi.

     ”Le-o dau la prieteni, la copii, le-o dau tuturor. Ia citiți aici, dar să mi-o aduceți înapoi vă rog!” a spus; atât a spus, doar atât. Nu am putut rezista și mi-am cerut voie să îi strâng mâna pe care o simțeam emoționată, pentru că nu mi-a scuturat-o în semn de salut, ci a ținut-o fixă, într-un tremurat ușor.

     A tremurat tribuna, au tremurat foile lui Chirilă, au vibrat sufletele. Rezultatele vin și trec, momentele astea dăinuie și păstrează spiritul viu, fapt pentru care vă mulțumesc tuturor. Ușurința cu care vă deschideți și povestiți despre ”U”, altor ”U”-iști nu se poate traduce decât prin iubire pură.

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Iarăşi "U" cel adevărat!

photo Cristian Cosma (click pentru link)

   Joacă la "U", îl cheamă Patrick Popescu şi e născut în Decembrie 1996. Aici a fost surprins plângând, lângă colegii lui, după un meci pierdut cu cei de la Arad. Nici colegii lui nu-s mai mari ca el, media echipei fiind de 21 de ani. El plângea să se descarce, restul sufereau la fel, parcă ne-ar fi dezamăgit cumva...Noi cântam fericiţi şi bucuraţi de ce aţi realizat voi pe teren cu sufletul. Totul natural şi firesc, aşa cum la "U" de mult nu a mai fost. Sentimente sincere se citesc pe voi după fiecare meci, fericire sau tristeţe, după două etape, totul ireal de sincer.

     Poza asta face mai mult decât toate titlurile naţionale posibile, vă spun eu. Se plânge pentru "U", dar privește în sus spre galerie cu lacrimi în ochi și încearcă să zâmbească cu un nod în gât, mai mult ca sigur. De când nu s-a mai văzut în teren jucător să plângă, să sufere pentru "U"? Gaşca asta nebună ne bucură, ne atinge şi ne uneşte; de ce? Păi aşa căldură şi stare de spirit în peluză n-a mai fost de mult, iar după meci toţi aveau zâmbete pe buze, în ochi emoţie, privind copiii ăştia cum şi-au dat sufletul pe teren pentru "U".

     Vreau să vorbesc în numele tuturor acum, îmi asum totul: Copii, nu avem ce să vă reproşăm! Bucuraţi-ne şi de acum înainte cu jocul vostru, cu ambiţia şi dorinţa voastră ce o arătaţi în fiecare secundă, cu efortul vostru depus pentru icoana ce o aveţi pe piept!

     Mulţumim că sunteţi aici, hai să ne bucurăm împreună, dincolo de rezultate, dominaţi de starea ce o dă Simbolul Unor Inimi Româneşti Pentru voi, până la capătul pământului! Facem totul pentru voi, voi totul pentru noi!