Odihnește-te în pace, frate!

  
    Te trezești, faci un duș, mănânci, deschizi calculatorul...și citești: "Cel care a scris istoria Universității Cluj a plecat la Ceruri, Gheorghe Bodea". Am un nod în gât.

     Cum poți să te simți când îți moare un frate? A murit un frate mai mare, a murit un frate din familia "U".

    V-aș minți să spun că am citit cărțile alea, nu am făcut-o, dar urmează. Am învățat istoria de la bunici, de la tata, de la alți frați, dar nu asta contează. Gândește-te că ți-ar muri un frate, cu care ai trăit toata viața, și nu i-ai spus nici măcar o dată că îl iubești, contează? Deloc, pentru că el știe asta, și nu are nevoie de aceste cuvinte. Așa că domnule Bodea, de sus, fă să plângă cerul cu lacrimi alb-negre!

    Ai plecat printre alți "U"-iști, acolo sus în ceruri, unde stați cu șapca roșie în cap, și cu fularul la gât. De jos, din lumea asta așa cum e ea, plec capul și îți spun un sincer "Respect pentru tot ce ai făcut pentru "U", odihnește-te în pace. Cândva, cu toții vom fi acolo sus și vom cânta "Slava ție studentie”. Ai numele scris pe o carte de istorie, nu vei fi uitat niciodată!"

    Tu ai scris acele pagini de istorie, un semn că "Noi murim! "U" niciodată!” . Veghează-ne de sus, și salută-i pe toți frații care sunt acolo!

    "U"- singura dragoste pe care o cunosc și care nu m-a trădat nici măcar o dată; mulțumesc că exiști, pentru că reprezinți un punct de sprijin în viețile noastre, până la moarte, și dincolo de ea!