Succesuri la voate

     Nici nu pot să mă bucur de frumuseţea Clujului împodobit de sărbători, când văd tot oraşul plin cu feţe de mafioţi, anchetaţi, sau politicieni, aşa le zice lumea mai elevat. Peste tot feţe care de care mai ,,photoshopate", cu un text colorat "Hai la vot!". Penibil.
   
     Străzi pline de corturi cu tineri angajati în campania electorală, ce împart pungi cu cine ştie ce atenţii pentru bunul cetăţean de rând că poate, poate, îl face pe românul nostru să gândească cam aşa: Uite, am primit o punguţă, ieeii, îl votez pe domnul ăsta, ăăă, cum îl cheamă? (aruncând privirea spre plasa inscripţionată cu un nume total străin ). Măcar de primeam o brichetă. Asta chiar e bună, pe mine m-a ofensat lucrul ăsta, mai ales că nu fumez. Dar totuşi, poftim o brichetă, poate mă votezi...
    
     Cum nu îmi foloseşte mie bricheta aia deloc, nici votul meu nu îti va folosi la nimic, pentru că are rost să merg să votez. Da, Da! Hai, săriţi! "Au murit oameni pentru ca voi să puteţi vota!"...apoi decât să votez pe cineva de care n-am auzit în viaţa mea, şi în care nu pot să am încredere deloc, mai bine îi plâng pe cei ce au murit pentru dreptul la vot. Trist!
  
     Voi chiar credeţi că românul nu şi-a dat seama că e acelaşi rahat dacă eşti tu sus, sau altul. E lupta voastră pentru putere (puterea să ce? Să aveţi voi salarul mai mare, şi farmecul jocului de-a politicianul...), o luptă ce pentru cel de rând chiar nu are valoare...
   
     ,,Succesuri la voate" doamnelor şi domnilor politiceni. Dar totuşi, eu cu cine votez? Sau mai bine nu...

Nu moare nimeni

     Cum poţi să spui că ”U” stă să moară? Poate, pentru voi, ăştia ce o spuneţi, pare că ”U” e la capătul zilelor. Oamenilor, dacă nu ştiţi ce înseamnă ”U”, nu mai vorbiţi aşa în vânt...Dacă vouă nu vă bate inima în ritmul solemn de „Slavă ţie studenţie”, e problema voastră, dar nu spuneţi că ”U” moare...

     Hai să îţi explic, poate vei cădea pe gânduri puţin, aşa, cât să nu te doară...

     Distrugeţi toate bisericile, dar credinţa tot va exista. Distrugeţi toate bibliotecile şi şcolile, dar dorinţa de a învăţa şi a descoperi, tot va exista. Distrugeţi-ne sufletele, dar iubirea tot va exista, ş.a.m.d. Omule! O idee nu poate niciodată să moară, şi dacă reuşeşti să înţelegi asta, poate, cel puţin, vei tăcea şi nu vei mai spune că ”U” moare! Nu moare nimeni, moare doar efemerul, el moare. ”U” e acolo, deasupra tuturor, e o stare de spirit, şi nu are cum să fie stinsă.

     Convingeţi-mă că puteţi distruge asta, şi mă resemnez, dar până atunci tăceţi, pentru că voi nu aveţi capacitatea de a vedea mai departe de un televizor, de un clasament, de o cupă, de un transfer, sau de un rezultat. Voi nu iubiţi, voi sunteţi dintre ăia cărora le e frică să iubească necondiţionat.

J"U"R

Jur că iubesc ”U” prea mult să-mi pese de alte echipe.

Jur că nu îmi pasă dacă jucăm pe sate.

Jur că nu îmi pasă de scor.

Dar, jur că îmi pasă să ne uităm la noi, şi să fim uniţi şi să ne acceptăm unul pe altul, împreună, noi, şi restu`. E greu? Parcă iubim pe acelaşi ”U”, nu?!

Şi asta înseamnă "U"

    Scriu despre un copil. Are 13 ani. Stă în Borhanci ( acolo, la ţară, da! ) , şi vine la protest azi, singur, pentru ”U”. Se poate, lui îi pasă de ”U”. Sper să nu se supere că îi zic numele; îl cheamă Andrei. Am rămas uimit când am vorbit cu el pe net, şi îmi cerea detalii, unde, la ce oră, ce şi cum.

     Îl citez pe domnul Andrei: „tot ce fac astăzi, este pt. "U", de aceea vin. Simt că toţi putem face multe.”.

     Mai poţi zice ceva? Nu mai am cuvinte. Lacrimi în colţul ochilor. Ăsta e ”U”! Se poate domnilor, se poate! 

Ne vedem pe Eroilor, ne vedem noi, celor care ne pasă.

Ea ne mută...

     AMP`o? Tu, te vezi? Uită-te puţin, nu mult, la tine. Aşa. Tufa, e tunsă. Acum, gândeşte-te la tot ce ai zis. Ştii firma aia cu nume tare „Mutanţii” ? Îs băieţii ce ajută să muţi, când te muţi, ei cară dulapul pentru tine. Nu apela la ei că cer bani, iar tu n-ai.

     Hai, încep. Stimabilo, muţi echipa la Bucureşti, hmm, ba nu. Scuze. O muţi la Bistriţa că are ăla datorii la tine şi joci gratis. Cretin obosit ce sunt. O muţi la Craiova, aşa; la Craiova. Bun.

     Doamne, dezinformez publicul aiurea, o muţi la Buzău, nu? Acolo ziceai parcă? Nu se poate tu, ireal. O muţi la mă-ta, acolo. Nu muţi tu nimic. Te rog înţelege că cancaniada e gata, nu mai filmezi pentru show-ul vieţii tale...sau o mai faci? Penibilă ştim că eşti, ştii şi tu, evident, dar nu mai ai nevoie să o demonstrezi. Te cred. Jur.

     Mută-te tu dacă vezi că nu primeşti ajutor. Şi eu, aş ajuta un incapabil, sau un invalid, din milă, o dată, de două ori, apoi dacă nu mai primeşte ajutor săracul ce face, se vinde şi el pentru un trening? 

     Nu te mai mira că nu sunt bani! Tu, ca proasta investeşti în sisteme GPS. El arată, tu muţi. Mai bine tragi şi tu cu arcul ca Ştefan cel Mare, decide-te. Defapt eşti atât de penibilă sincer. Te zbaţi să găseşti sprijin, nu să ajutor, asta faci tu defapt. Ştiai în ce te bagi, sau nu ştiai în ce te aruncă alţii, aha, am înţeles...

Ciao moţ!   

multumesc Brasov

pe tren. va rog sa scuzati lipsa diacriticelor sau a greselilor. scriu de pe mobil ( trebuie sa o fac ). am putin timp, si scriu gandindu-ma la meciul cu Brasov, care a fost cu putin timp in urma. meci pentru mine, special. a avut acel ceva. am cantat frumos asta dupa ce a curs mult si bine cu mu*e pe stadion meciurile trecute pentru stim noi cine. revin. am cantat si m-am simtit superb; apoi acel ceva ce ramane...venit de la cei 6 (sper sa nu gresesc) domni veniti de la Brasov. incep o poveste de anul trecut: stegarii au afisat pe stadionul nostru un mesaj "Un salut de la munte pentru o echipa cu renume"; pentru noi. ne-au, m-au, salutat din Brasov, ca tinem cu "U". revin, din nou la ei, domnii din Brasov. acum, meciul de acum cateva zile, a adus un nou mesaj: "opriti denigrarea echipelor cu traditie!", semnat G36. ma simt mandru si aplaud tare si cu mainile sus. sigur nu m-au vazut, asa ca le scriu lor: multumesc baieti. chiar m-ati impresionat. respectul meu. nu va cunosc, nu ma cunoasteti, dar va apreciez munca si timpul petrecut la pictarea mesajului/mesajelor, precum si faptul ca v-ati gandit la ce iubesc eu atat de mult, la "U". sa nu cumva sa uit a specifica ca mai apreciez sinceritatea si caldura cu care, tot voi, m-ati facut sa ma simt mai fericit putin. inca o data, respect.

"U"-işti?

     Nu mă mai miră nimic. Jur. Citisem editorialul „Am inceput să inteleg!” scris de domnul Souca, pe www.ucluj.ro (link: http://www.ucluj.ro/editoriale/souca-am-inceput-sa-inteleg-i5576.html ) şi m-a pus puţin pe gânduri. Cel mai mare ”U”-ist? Poveşti şi glume. Voi nu vedeţi că pe stadion, mai nou, vin doar cei care nu se consideră  mari ”U”-işti, ci doar ”U”-işti?…

     Era de aşteptat, era inevitabil, pentru că aşa e mentalitatea pe la noi. Nu există obiceiul de a merge la stadion. Mai bine fotoliu, sămânţă, eventual o bere, şi dăi pe Digi. Rupe telecomanda. Toată lumea linişte. E meci. Auzi  că sentimentul primează...rezultatul măi băiatule! Ai ce oameni...

     La stadion văd aceleaşi feţe cunoscute de pe Clujana. Nu mai văd lumea de la meciurile cu Steaua, Kuban sau cu cealaltă echipă din Cluj. Văd lumea de pe Clujana. Îmi e dor de Clujana. Îmi e dor să stau foarte aproape de ei, să stăm toţi cot lângă cot. Şi stăteam aşa poate pentru că era mic stadionul şi eram înghesuiţi, sau poate pentru că stadionul nu era mare şi nu ne permitea să formăm grupuleţele ce le văd azi pe stadion.

     E de ştiut că majoritatea sunt suporteri de rezultat, asta e mentalitatea. Joacă echipa, aduce titluri, sau măcar aspiraţii la o cupă europeană, orice, dar să fie un impuls mai mare decât salvarea unei retrogradări, şi lumea vine la stadion.

     Hai să vorbim de meciurile de acasă, că mulţi nu pot merge în deplasări. Înţeleg. Paranteză: huliganii, bătăuşii, drogaţii, beţivii, sau alte apelative pe care le-am auzit, etichetând băieţii din peluză, care fac deplasări şi se implică cum doar ei ştiu, EI MĂ, DE EI NU AVEM VOIE SĂ COMENTĂM DACĂ AVEM UN MINIM DE BUN SIMŢ! BANII LOR, TIMPUL LOR, TOT, E DEDICAT LUI ”U”. Îmi e greaţă de cei care îi fac în fel şi chip pe cei care sunt îndrăgostiţi de ”U”, mai mult decât un meci acasă sau un Digi cu o bere rece în fotoliu. Dar să nu îmi usc gura, cine îi ştie, îi ştie, şi îi respectă. Vă salut! Revin. Oricum cei care sunt acum la meciurile de acasă ştiu clar că nu pot zice ceva de rău de cei mai sus menţionaţi.

     Câţi suntem, puţini hă? Haideţi în pula mea la stadion dacă simţiţi ceva pentru ”U”! Că jucătorii îs praf, că toţi jucăm mai bine decât Krumov, că ei nu reprezintă nimic, că aşa, că altfel, că la fel.

     Simţi ceva pentru ”U”? Înseamnă ”U” ceva pentru tine, altceva decât echipa ta favorită pe facebook? 

     Da` jur că-s prost…pentru cei ce înseamnă ceva acest Simbol, pentru ei, a fi la stadion e ceva normal. Sunt mereu la stadion că aşa le dictează sufletul, că nu pot fi indiferenţi. Nu poţi să ceri ceva, cuiva, dacă el e prefăcut. Mâna asta de oameni care sunt acum, plus încă câţiva care nu pot fi alături de ”U” că-s plecaţi pe nu ştiu unde, ăştia îs, voiam să spun mari ”U”-işti...

     Salut popor! Ăştia suntem, ăştia defilăm. Şi tot ăştia au o greţă în fizic când vine tot poporul la meci că joacă Steaua, ş.a.m.d. cu ”U”. Dada, aşa cred mulţi. Pot să jur. Că nu joacă ”U” cu ele, ci ele cu ”U”. 

     Trist? Măcar sunt printre cei adevăraţi, căci sentimentul pentru ceva e sita de care avem nevoie să ne dăm seama alături de cine cântăm.

     Vă salută Pogă pe toţi cei care sunt acum lângă ”U”, chiar şi doar cu gândul. Haide ”U”!

Ne învaţă despre "U"

 

     Îmi place că am început din nou să cântăm, nu doar să dăm celebra m*ie. Îmi place că unitatea scoate capul din nou, prin lipsa steagurilor de gard, dar nu numai. Ador asta. Ador să văd cum toţi se salutau între ei. Zâmbeam şi ziceam „e bine”. 

     -Pe lângă euforia meciului, am simţit un nod puternic în gât. 

     -De ce mă?

     Încep; erau acolo tot ei. Tot cei mai bătrâni, cu suflet cel puţin la fel de tânăr ca al nostru, ca al generaţiei actuale să mă exprim aşa. Erau veteranii, cred că pot zice şi aşa. De acolo s-a dat tonul aproape mereu. De acolo începea îndemnul. Da, recunosc...eram puţin şocat, apoi mă gândeam că e perfect normal. Dacă nu de la ei trebuie să învăţăm despre ce înseamnă să fi ”U”-ist, atunci de la cine?

Atât.

     Vă mulţumesc că faceţi parte din tot ce înseamnă ”U”. Vă mulţumesc că ne arătaţi că totul e posibil. Respect vouă! Ieri am mai învăţat ceva de la voi. Vă mai mulţumesc o dată.

...şi Doamne, ce puternic tuna acel grup.

Adio, Sport!

     Recent: la Olimpiadă. Un român furat. O sportiva din Korea furată. Un luptător din Iran furat de arbitrii. La Olimpiadă! A plâns o oră pe podea sportiva din Korea. Luptătorul din Iran declarase că medalia de aur pe care o merita i-ar fi schimbat viaţa. De menţionat este că el era atât de sărac încât vindea sandiwsh-uri pe stadă zilnic, iar Guvernul l-ar fi răsplătit cu mulţi bani pentru aurul olimpic. Şi ca să vedeţi fair-play si spirit sportiv, adversarul căruia i s-a pus la gât aurul declarase că nu ar fi putut învinge fără ajutorul arbitrilor. Punct.

  

     Ce a ajuns sportul? Dacă la Olimpiadă e mafie? Vă miraţi că în România e ceea ce este? De la juniori copilul poate juca dacă pui plicul sau dacă e foarte talentat...Uite sportul, nu e sportul!

     Lăsaţi sportul pentru cei ce sunt Oameni! Lăsaţi mafia, politica, şi spălarea de bani pe capul altor „combinaţii”. Sportul e pentru Oameni! Faceţi bani în lumea voastră. 

     Atât. O idee, scrisă... cam penibil; e bună pentru a deschide nişte ochi? Cred că ei sunt închişi de mult timp...

     Gunoaielor,vă scuipă Pogă!

     Salut Sport, mi-a părut bine! Sper să ne revedem, cândva, cu bine!

Ana, nu-i photo shooting!

     Pandurii servesc. Game. Set. Match. 6-2. 6-2. 6-2.

     Prodanca face cu nervii că Reghe e departe, iar dânsa e nesătulă ( dar a declarat că merge la Bucureşti şi face dragoste cu el). Mai bagă un pictorial Playboy. Calm, nu exploda. Jos textila! I’m sexy and I know it..wiggle wiggle wiggle, yeah.

     Răbdare stimabilo’. Un lot nu se omogenizează într-o lună. Nu-i ca şi cum te-ai dezbrăca, ai poza şi-ai da print. O fi lotul subţire, cu valori sau fără valori, dar ai răbdare. Să ştii că înţelegem situaţia actuală, şi nu-i bai că obiectivul e salvarea de la retrogradare. Aia chiar nu-mi pasă. Vreau să văd dăruire şi ambiţie, dar asta se va vedea (sper) după omogenizarea lotului.

      Ăia nici nu se cunosc, nu se simt deloc. Eu cred că încă se mai întreabă între ei care pe ce post joacă. Nu de alta, dar fac pariu că mai mult vorbesc prin semne. Aş merge la antrenament să-i încurajez. Dar ca limbă străină, ştiu la un nivel „mai de domne’-ajută” doar engleza. Crezi c-aş putea să mă fac înţeles? 

     Clau declarase că se simte umilit. Păi a fost sportiv, şi are caracter. Sper să te lămuresc: se simte umilit pentru că, lăsând la o parte conjunctura, n-a avut timpul necesar pentru a-şi arăta calităţile. Are şi el vina lui de moment, sunt convins, dar crezi că nu e frustrant pentru el că n-a avut timpul necesar să dea tot ce e mai bun? Dacă trece timpul, şi pune suflet dar tot nu iese nimic, asta e. A încercat. Respectăm asta. Dar dacă iese ceva? 

Calm tipo`. E sport. Nu e photo shooting.