sâmbătă, 18 august 2012

"U"-işti?


     Nu mă mai miră nimic. Jur. Citisem editorialul „Am inceput să inteleg!” scris de domnul Souca, pe www.ucluj.ro (link: http://www.ucluj.ro/editoriale/souca-am-inceput-sa-inteleg-i5576.html ) şi m-a pus puţin pe gânduri. Cel mai mare ”U”-ist? Poveşti şi glume. Voi nu vedeţi că pe stadion, mai nou, vin doar cei care nu se consideră  mari ”U”-işti, ci doar ”U”-işti?…

     Era de aşteptat, era inevitabil, pentru că aşa e mentalitatea pe la noi. Nu există obiceiul de a merge la stadion. Mai bine fotoliu, sămânţă, eventual o bere, şi dăi pe Digi. Rupe telecomanda. Toată lumea linişte. E meci. Auzi  că sentimentul primează...rezultatul măi băiatule! Ai ce oameni...

     La stadion văd aceleaşi feţe cunoscute de pe Clujana. Nu mai văd lumea de la meciurile cu Steaua, Kuban sau cu cealaltă echipă din Cluj. Văd lumea de pe Clujana. Îmi e dor de Clujana. Îmi e dor să stau foarte aproape de ei, să stăm toţi cot lângă cot. Şi stăteam aşa poate pentru că era mic stadionul şi eram înghesuiţi, sau poate pentru că stadionul nu era mare şi nu ne permitea să formăm grupuleţele ce le văd azi pe stadion.

     E de ştiut că majoritatea sunt suporteri de rezultat, asta e mentalitatea. Joacă echipa, aduce titluri, sau măcar aspiraţii la o cupă europeană, orice, dar să fie un impuls mai mare decât salvarea unei retrogradări, şi lumea vine la stadion.

     Hai să vorbim de meciurile de acasă, că mulţi nu pot merge în deplasări. Înţeleg. Paranteză: huliganii, bătăuşii, drogaţii, beţivii, sau alte apelative pe care le-am auzit, etichetând băieţii din peluză, care fac deplasări şi se implică cum doar ei ştiu, EI MĂ, DE EI NU AVEM VOIE SĂ COMENTĂM DACĂ AVEM UN MINIM DE BUN SIMŢ! BANII LOR, TIMPUL LOR, TOT, E DEDICAT LUI ”U”. Îmi e greaţă de cei care îi fac în fel şi chip pe cei care sunt îndrăgostiţi de ”U”, mai mult decât un meci acasă sau un Digi cu o bere rece în fotoliu. Dar să nu îmi usc gura, cine îi ştie, îi ştie, şi îi respectă. Vă salut! Revin. Oricum cei care sunt acum la meciurile de acasă ştiu clar că nu pot zice ceva de rău de cei mai sus menţionaţi.

     Câţi suntem, puţini hă? Haideţi în pula mea la stadion dacă simţiţi ceva pentru ”U”! Că jucătorii îs praf, că toţi jucăm mai bine decât Krumov, că ei nu reprezintă nimic, că aşa, că altfel, că la fel.

     Simţi ceva pentru ”U”? Înseamnă ”U” ceva pentru tine, altceva decât echipa ta favorită pe facebook? 

     Da` jur că-s prost…pentru cei ce înseamnă ceva acest Simbol, pentru ei, a fi la stadion e ceva normal. Sunt mereu la stadion că aşa le dictează sufletul, că nu pot fi indiferenţi. Nu poţi să ceri ceva, cuiva, dacă el e prefăcut. Mâna asta de oameni care sunt acum, plus încă câţiva care nu pot fi alături de ”U” că-s plecaţi pe nu ştiu unde, ăştia îs, voiam să spun mari ”U”-işti...

     Salut popor! Ăştia suntem, ăştia defilăm. Şi tot ăştia au o greţă în fizic când vine tot poporul la meci că joacă Steaua, ş.a.m.d. cu ”U”. Dada, aşa cred mulţi. Pot să jur. Că nu joacă ”U” cu ele, ci ele cu ”U”. 

     Trist? Măcar sunt printre cei adevăraţi, căci sentimentul pentru ceva e sita de care avem nevoie să ne dăm seama alături de cine cântăm.

     Vă salută Pogă pe toţi cei care sunt acum lângă ”U”, chiar şi doar cu gândul. Haide ”U”!

2 comentarii: