sâmbătă, 4 iunie 2016

Poziția lui Butean: ”Am vrut să joc”

    După ce am citit un articol legat de refuzul de joc al lui Mihai Butean în ultima etapă de la Tărlungeni, deși a făcut deplasarea cu echipa am răbufnit nervos și l-am catalogat ca pe restul pariorilor, și nu numai. 

    Pentru că îl cunosc pe Mihai Butean, credeam că adevărul e undeva la mijloc, dar totuși am postat pe Facebook un mesaj mai dur, ce îl viza și pe el. 

    Azi am vorbit cu el despre lucrul acesta și vreau să îi fac publică opinia, pentru că băiatul ăsta chiar nu a călcat pe bec la ”U”, muncind cu adevărat. Patrick Popescu a asistat și el la situație, iar opinia lui va fi postată mai târziu, după ce ajunge acasă de la Tărlungeni.


    Foto: profil Facebook Mihai Butean

     Fără alte discuții, voi publica ce am vorbit cu Mihai:

Mihai: Nu mă așteptam ca tu să scrii așa ceva despre mine. Să te grăbești să acuzi și să faci astfel de declarații fără să știi măcar ce s-a întâmplat. Eu în primul rând am venit cu echipa la Tărlugeni, m-am antrenat toată săptămâna și nu aveam nici cea mai mică dorință să nu joc astăzi. Dar, ieri pe parcursul zilei am devenit jucător liber. Am mers l-a antrenor și l-am întrebat dacă eu mai am dreptul acum să joc, ca să știu să nu facem rău echipei în caz că nu aș mai fi avut voie să joc. Antrenorul l-a sunat pe Vali Iordănescu și acesta a hotărât să mă scoată din lot în urma discuție cu antrenorul meu. Eu am spus și mă repet. De aceea am venit până la Tărlugeni. Să ajut echipa și să joc, nu să vin până aici și să spun că nu vreau să mai joc sau chestii de genul cum se speculează prin presă. Și ți-am spus asta, pentru că nu vreau să fiu băgat în aceeași oală. Pentru că eu am dat totul din mine la fiecare meci și am fost serios și niciodată nu am fost implicat în vreun scandal.

Eu: Dar tot puteai juca azi, cu onoare și suflet curat, ca până acum. Mai ales tu, de la care vedeam altceva. Ai mers până acolo, puteai juca. Ce rău să faci echipei fiind liber... Ultimul meci, liga a III-a deja... Puteai juca, sincer...

Mihai: Și am vrut să joc. Și am mers și i-am spus antrenorului. Doar că Vali Iordănescu m-a exclus din lot și a vrut să mă trimită aseară acasă.

Eu: De ce? Pentru că ești liber?

Mihai: Probabil că din cauza asta ...

Eu: Nu prea are logică...

Mihai: Dar eu m-am antrenat și am vrut să joc și de aceea am și făcut deplasarea. Ca să joc. Nu cum scrie în presă. Că am refuzat să joc. Dar având în vedere că nu am fost niciodată implicat în vreun scandal.. Sau că nu mi-am dat interesul la fiecare meci. Îi foarte dureros ce s-a spus despre mine. Eu mi-am cerut doar să fiu liber de contract. Nu am cerut nici un ban. Am vrut să devin liber, pentru că în condițiile care sunt acum îi foarte foarte greu să mai reușești să faci ceva, să progresezi, să te antrenezi sau să realizezi ceva. Am vrut să închei sezonul și să pot să las loc de bună ziua. Asta mi-am dorit, chiar dacă am să plec de aici. Că nu se știe, poate vreodată am sa mai ajung aici...

Eu: Iartă-mă copile că am dat așa în tine...

Mihai: Nu face nimic. Ți-am spus că te înțeleg perfect și poate și eu aș fi reacționat la fel dacă eram în situația ta. Doar că printre noi mai sunt și băieți care au caracter și au încercat să facă ceva pentru acest club.

Copilul ăsta, din ce știu eu, nu a cauzat probleme la ”U”, a fost modest și muncitor, exact cum spune și el. Tind să îi dau crezare spuselor și consider că nu e cazul să fie catalogat ca restul. Nu urmăresc neapărat să spăl păcate, ci doar consider că e necesar să îi public opinia pentru că el, spre deosebire de alții, merită asta.



joi, 18 februarie 2016

Dacă n-ar fi "U"…


Aşa cum vine an de an preotul să sfinţească casele, din uşă în uşă, de la om la om, din cameră în cameră, aşa vom merge noi să sfinţim oraşul cu "U", din stradă în stradă, să ne audă oamenii şi cerul, pas cu pas. După cum ştiţi, mulţi oameni nu deschid uşa la preot, aşa că nici nouă, mulţi nu ne-o vor deschide; însă nu uitaţi de ceilalţi care o fac! Din oraşul acesta, din ţara asta mare, de undeva, cineva ne va vedea şi nu va putea sta indiferent. Cum poţi sta indiferent?

10 Martie ora 17:00, în Piaţa Unirii va fi centrul lumii, va fi, după cum îi spune şi numele, Piaţa „Unirii”. Ne vom uni şi vom păşi cot la cot, toţi pentru "U", cu "U" pentru toţi în suflete, să arătăm o dragoste ce ne leagă. Un val printre clădiri şi oameni, un şarpe de iubire, mii de oameni dar o singură entitate.

„Scopul nostru nu este acela…” – Iuliu Haţieganu, definiţia lui "U". Scopul nostru este acela de a iubi şi de a demonstra încă o dată în 10.03.2016 că nu lăsăm un Simbol acum batjocorit, lovit şi sfâşiat de interese să moară. Nu vi se pare că în suflet e tot mai viu şi mai aprins ca niciodată acest Simbol? Am uitat de mult ce înseamnă prima jumătate a versului „Şi la bine, şi la rău”. „La rău” să demonstrăm cum iubim, cu devotament în fiecare pas ce va fi făcut de noi în „Marşul iubirii”, căci „La bine” e uşor.

Dragi bătrâni ce aţi cântat cu suflet acum aşternut în cărţi de istorie, veniţi şi voi căci marşul nu va fi rapid, va fi lent şi boem, să ţineţi pasul cu noi – un ritm de „Haide, hai "U"! Haide, hai "U"!”. Va fi în ritmul amintirilor ce nu se termină, va fi în aşa fel încât Someşul va încetini, să curgă el ritmul nostru. Păi dacă nu eraţi voi, acum poate nu mai era "U", dacă nu suntem noi, poate n-o mai fi "U"…

Haideţi toţi, veniţi cu fulare, cu steaguri, cu toată iubirea şi cu tot ce aveţi voi alb-negru în voi. Cum ar fi, dacă n-ar fi "U"?

duminică, 13 septembrie 2015

Șepcile Roșii - ediția I

     Printre localnicii și jandarmii care spărgeau semințele la un nivel profesionist, la Tărlungeni a jucat gașca copiilor nebuni de la ”U”, împotriva unor ”fotbaliști” asasini și criminali, definiți prin intrările lor la minge și stilul lor de joc. În afară de același devotament dus la extrem al celor de la ”U”, nimic memorabil în timpul jocului; asasini, ciobani, țărani, rafinament și încercări de construcție...

     Patrick, lacrimile tale sincere ne apropie de ”U”, fapt dovedit de suporterii care au sărit în teren să te încurajeze ”nu mai plânge, noi suntem mândri de voi”. Ce a fost mai impresionant a fost răspunsul tău: o tăcere, cu un gest continuu de aplaudat cu mâinile ridicate deasupra capului plecat. Ce simplu e acum la ”U” - trăire. Să nu vă fie niciodată rușine să vă arătați sentimentele, indiferent de natura lor, pentru că doar așa ”U” poate dăinui în timp.
     
     Așa cum suntem obișnuiți, orice eveniment care se află sub Simbol, aduce cu el momente unice și fapte ce țin pe ”U” mai viu ca niciodată. La terminarea partidei, pornind de la jucătorii adverși, vechi Brașoveni, foști studenți la Cluj-Napoca și până la localnicii veniți la meci, ne-au felicitat și aplaudat. Obișnuiți fiind cu asemenea reacții, brusc ceva neobișnuit se întâmplă...

     Apare un domn, cărunt, trecut prin viață, cu lumină în ochi. E din 1968 în Brașov, are o plasă de culoare roșu deschis în mână, de tipul celor pe care le primești la aprozar. Tremura și radia de fericire, plasa tremura în ritmul său dezordonat. Se apropie de noi, însoțit de un alt domn mai tânăr, care tot repeta ”E U-ist și el, poate mai U-ist ca voi! E U-ist și el, poate mai U-ist ca voi”. Domnul nostru cu plasa în mână, spune umil de sincer ”Țin și eu cu U!”. 

     Deschide plasa, scoate din ea o carte. Galben de veche, șifonată toată, coperțile rupte și cusute, răsfoită la infinit, ștearsă. Pe carte cu un negru deschis tare la culoare, se vedea scris ”Ioan Chiriă - Șepcile Roșii. 1919-1969 ediția I”. Tremura tare cu ea în mână, era tare fericit. O deschide și ne arată cum era semnat pe ea cu pix albastru, proaspăt, ieșit din tiparul antic al cărții, autograful lui Papi.

     ”Le-o dau la prieteni, la copii, le-o dau tuturor. Ia citiți aici, dar să mi-o aduceți înapoi vă rog!” a spus; atât a spus, doar atât. Nu am putut rezista și mi-am cerut voie să îi strâng mâna pe care o simțeam emoționată, pentru că nu mi-a scuturat-o în semn de salut, ci a ținut-o fixă, într-un tremurat ușor.

     A tremurat tribuna, au tremurat foile lui Chirilă, au vibrat sufletele. Rezultatele vin și trec, momentele astea dăinuie și păstrează spiritul viu, fapt pentru care vă mulțumesc tuturor. Ușurința cu care vă deschideți și povestiți despre ”U”, altor ”U”-iști nu se poate traduce decât prin iubire pură.

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Iarăşi "U" cel adevărat!

photo Cristian Cosma (click pentru link)

   Joacă la "U", îl cheamă Patrick Popescu şi e născut în Decembrie 1996. Aici a fost surprins plângând, lângă colegii lui, după un meci pierdut cu cei de la Arad. Nici colegii lui nu-s mai mari ca el, media echipei fiind de 21 de ani. El plângea să se descarce, restul sufereau la fel, parcă ne-ar fi dezamăgit cumva...Noi cântam fericiţi şi bucuraţi de ce aţi realizat voi pe teren cu sufletul. Totul natural şi firesc, aşa cum la "U" de mult nu a mai fost. Sentimente sincere se citesc pe voi după fiecare meci, fericire sau tristeţe, după două etape, totul ireal de sincer.

     Poza asta face mai mult decât toate titlurile naţionale posibile, vă spun eu. Se plânge pentru "U", dar privește în sus spre galerie cu lacrimi în ochi și încearcă să zâmbească cu un nod în gât, mai mult ca sigur. De când nu s-a mai văzut în teren jucător să plângă, să sufere pentru "U"? Gaşca asta nebună ne bucură, ne atinge şi ne uneşte; de ce? Păi aşa căldură şi stare de spirit în peluză n-a mai fost de mult, iar după meci toţi aveau zâmbete pe buze, în ochi emoţie, privind copiii ăştia cum şi-au dat sufletul pe teren pentru "U".

     Vreau să vorbesc în numele tuturor acum, îmi asum totul: Copii, nu avem ce să vă reproşăm! Bucuraţi-ne şi de acum înainte cu jocul vostru, cu ambiţia şi dorinţa voastră ce o arătaţi în fiecare secundă, cu efortul vostru depus pentru icoana ce o aveţi pe piept!

     Mulţumim că sunteţi aici, hai să ne bucurăm împreună, dincolo de rezultate, dominaţi de starea ce o dă Simbolul Unor Inimi Româneşti Pentru voi, până la capătul pământului! Facem totul pentru voi, voi totul pentru noi!

















vineri, 28 august 2015

Început fără sfârşit

Poate că atunci când veteranul echipei are mai puţin de 25 de ani, devine palpabilă starea ce o dă eternul U. Poate atunci, când entuziasmul de copil nu poate fi comparat cu nimeni, poate atunci...

Din nou la drum, împreună cu o ceată de copii, ca-n curtea şcolii, cu cel din faţă ţinând mingea sub braţ, dar toţi ţinând zâmbetul pe buze, ne aruncăm iubind spre starea divină dată de Simbol. Târgovişte are onoarea de a primi în vizită gaşca faină de la U, pe care o încurajăm la fel, că fie vorba aia: Anii trec, noi tot aici. 

Am venit, am văzut, am trăit cu adevărat fericiţi cântând. Atât, mai mult nu contează!

Copiii ăştia, care nu-s tocmai copii, sunt profesionişti, dar cu entuziasm de copii în ei, vor trece peste orice obstacol mizer ce înveleşte acum clubul, purtaţi de cântec şi trăire. Haideţi să le arătăm ăstora ce înseamnă U, hai! Nimic mai pur în lume decât un copil cu potcoava pe piept, nimic mai pur în lume.

Nu avem nimic de pierdut, aşa că totul prinde contur, devine real jocul de-a U, pe care îl trăim activ sau cu dor când nu e zi de meci. Mâine tremurăm împreună! Linişte, joacă U (minutul când se se suflă-n trompetă Tăcerea), apoi haosul sufletelor noastre! Slavă ţie Studenţie!

miercuri, 27 mai 2015

Înainte de finală

     Am jucat cu Ceahlăul ultimul meci în Liga 1, meci care va rămâne în mintea mea mult timp, vă spun de ce. Înainte de meci, portarul nostru, Veselovsky, a fost premiat simbolic de către suporteri, în semn de recunoaștere și apreciere, cu o medalie aniversară. Merita asta, deci meciul a început cum nu se putea mai bine pentru un meci în care joacă "U". 

     La început de meci, când suporterii își legau steagurile pe gard, un copil pe la 5 ani, timid, a rugat un suporter în felul următor "Te rog, pot să te ajut să legi de gard?". Primind un răspuns afirmativ, a legat și el un șnur al steagului, apoi zâmbind spre suporterul care a legat și el ultimul șnur. Copilului i s-a spus că la meci, se mai înjură, dar el a răspuns frumos "Eu când aud că se înjură, cânt Haide U!". Frumos, tare frumos. Am avut onoarea să asist la momentul ăsta, apoi am cântat imnul cu fularul ridicat, dar nu foarte ridicat deasupra capului, pentru că un capăt al fularului era ținut de copil. Am uitat să specific că acest copil este de la casa de copii, fiind adus la meci de către un alt suporter, pe care vreau să îl salut și să îi spun un sincer Respect, deși nu îl cunosc. Nu prea știa copilul cântecele, dar de fiecare dată când se auzea un vers ce conținea Haide U, el striga tare același lucru.

     Prietenul meu de pe gard care dădea tonul, a strigat la un moment dat "Haideți să dăm una pentru suporterul nostru care a fost mereu alături de echipă, în toate meciurile din campionat, acasă sau în deplasare: Coco Predescu! Coco Predescu!". Domnul profesor Predescu a salutat gestul, cu aceeași sinceritate care îl definește, apoi a înghițit greu. L-am privit mult după acest gest, se vedea emoția.

     A fost un meci avalanșă, un amalgam de iubire și ură, cu înjurături, cântece noi, cântece vechi, cu Gaudeamus, cu tot, absolut tot. Sentiment de ură și iubire gustat ironic și fin până și de domnul profesor Predescu, care se confundă doar cu iubirea pentru "U" și prin sintagma "U, restul e tăcere" aș spune eu. Au fost și glume, multe glume, multă veselie, Mengolo fiind chemat să salute galeria de aproximativ 5-6 ori. Săracul nici acum nu înțelege ce s-a întâmplat.

     Am dansat prin tribune, toți suporterii făcând un șir indian, fiecare ținându-l pe cel din față de umeri, apoi prin peluză printre rânduri, ca un șarpe de suporteri. Am fost al treilea din față, iar al doilea s-a întors la mine când l-am lăsat puțin de umeri și mi-a spus "Prinde-te de mine, să fim uniți". Tare faină și asta.

     Ultima frumoasă pe care am văzut-o a fost legată de același suporter ce a purtat un tricou cu Dan Anca la un meci, meci despre care am scris un articol nu de mult timp. Era cu familia la meci, iar la un moment dat, când se cânta puternic "Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U", s-a întâmplat asta în timp ce și ei cântau: pe versul "Ce m-aș face eu" fiica suporterului arăta cu degetul spre ea, iar tatăl arăta cu degetul spre el, ca la versul "Ce te-ai face tu", fiica să arate cu degetul către tatăl ei, iar tatăl către fiică. "U" unește oamenii, "U" sudează și leagă.

     Aș fi trist dacă aș fi pierdut ceva, dar nu am pierdut nimic, mergem înainte, căci înapoi rămân doar amintirile, iar în viitor ne concentrăm să facem altele și mai frumoase.

Urmează finala!



   

duminică, 3 mai 2015

Am văzut un sincer "U"

     Meciul l-am văzut, asta e, dar cum "U" e mai mult decât un meci, am văzut și altele:

-Am văzut un fular cu sigla "Students" ce atârna la gâtul unui suporter, care purta un tricou cu Avram Iancu, iar sigla "studenților" era exact la capul lui Iancu; mai mult, pe spatele tricoului scria "Lupta continuă"
-Am văzut tricouri negre pe spatele cărora scria boldat "Ne urmăm pasiunea, sfidând represiunea"
-Am văzut un "U"-ist cu un tricou ce avea inscripționat pe el chipul lui Dan Anca, ce privea și el la meci...
-Am văzut un steag alb-negru în aer, cu un tricolor pe el.
-Am văzut un suporter ce cânta și sărea, iar în același timp ținea un copil de mână, care cânta și el la rândul lui.
-Am văzut suporterii cum cântau Gaudeamus
-Am văzut fular cu Fazzione Academica
-Am văzut cum s-a cântat "Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi "U" " vreo 20 de minute fără oprire.
-Am văzut un copilaș la maxim 2 anișori în brațele tatălui său, cu o bluziță alb-neagră pe care scria "crescut pentru U". Același copilaș, cu ajutorul tatălui a bătut la toba din peluză puțin (Vedeți-l și voi aici: https://www.facebook.com/stsromania/videos/1651715411748958/?pnref=story )