Ne învaţă despre "U"

 

     Îmi place că am început din nou să cântăm, nu doar să dăm celebra m*ie. Îmi place că unitatea scoate capul din nou, prin lipsa steagurilor de gard, dar nu numai. Ador asta. Ador să văd cum toţi se salutau între ei. Zâmbeam şi ziceam „e bine”. 

     -Pe lângă euforia meciului, am simţit un nod puternic în gât. 

     -De ce mă?

     Încep; erau acolo tot ei. Tot cei mai bătrâni, cu suflet cel puţin la fel de tânăr ca al nostru, ca al generaţiei actuale să mă exprim aşa. Erau veteranii, cred că pot zice şi aşa. De acolo s-a dat tonul aproape mereu. De acolo începea îndemnul. Da, recunosc...eram puţin şocat, apoi mă gândeam că e perfect normal. Dacă nu de la ei trebuie să învăţăm despre ce înseamnă să fi ”U”-ist, atunci de la cine?

Atât.

     Vă mulţumesc că faceţi parte din tot ce înseamnă ”U”. Vă mulţumesc că ne arătaţi că totul e posibil. Respect vouă! Ieri am mai învăţat ceva de la voi. Vă mai mulţumesc o dată.

...şi Doamne, ce puternic tuna acel grup.